Australia, cel mai mic continent, una dintre cele mai mari ţări, este populată în majoritate, cca. 92%, cu populaţie provenită din britanici, iar restul este formată din aborigeni, asiatici şi alte naţii. Astfel stând lucrurile şi ţinând cont de faptul că o bună perioadă de timp, cam până după cele două războaie mondiale, în această ţară au existat restricţii de imigrare pentru non-europeni, cultura Australiei, deci şi superstiţiile care fac parte din aceasta, este de sorginte britanică. Faptul că ciudatele animale, necunoscute pe alte continente, cum ar fi cangurul, ornitorincul, ursuleţul koala, câinele dingo şi altele, nu au dat naştere la alte superstiţii, se datorează tocmai faptului că noii veniţi, începând cam de la 1788, aveau o zestre bună de superstiţii proprii, pe care le-au adus cu ei din Marea Britanie şi pe care, doar le-au adaptat condiţiilor din Australia.
Astfel, a devenit (aproape) o superstiţie, că mergând pe drumurile australiene să fie posibil să loveşti un cangur; sigur că un astfel de accident este purtător de ghinion atât pentru şofer, cât şi pentru maşină. Alte superstiţii sunt cele cunoscute, legate de diverse sărbători. Şi la australieni este la mare cinste sărbătoarea Halloween, dar aici este cunoscută sub numele de „Danger Night” adică „Noaptea Pericolelor”; are loc tot pe 31 octombrie, când copiii umblă pe străzi, mascaţi şi costumaţi în diverse feluri; ei bat la uşile vecinilor, le cer bomboane sau dulciuri şi dacă nu le primesc, ei oferă în schimbul refuzului – păcăleli. Şi Crăciunul este sărbătorit în Australia, dar cum clima lor nu permite ca Moşul să vină cu sania, el vine la copiii cuminţi pe… o placă de surf, trasă de… renii tradiţionali; Moş Crăciun intra tot pe horn ca şi în Anglia, le lasa copiilor cadourile sub pom, în pantofi sau în şosetele foarte mari atârnate de şemineu. În Australia, Anul Nou vine – ca şi la noi – la miezul nopţii. Superstiţia le cere australienilor să-l întâmpine cu sunete puternice, cu fluiere, claxoane, clopote şi focuri de artificii, care nu numai că marchează sosirea noului an, dar alunga şi spiritele rele, să nu intre şi ele în anul care începe acum. În ziua de 1 Ianuarie se fac carnavaluri, întreceri de surf sau rodeo şi lumea iese la… plajă. Ar mai fi de spus că în Australia, pisica albă este cea care aduce ghinion.

Este de înţeles că un popor cu o istorie atât de tânără, de cca. 220 de ani, să păstreze superstiţiile poporului din care se trag aproape toţi; dar timpul nu este pierdut. Deja există câteva manifestări tradiţionale australiene, între care Festivalul interetnic „Moomba” sau „Multicultural Food Festival”, care prezintă tradiţii, obiceiuri şi superstiţii ale locuitorilor de diverse etnii din Australia. Acestea vor naşte desigur alte superstiţii noi, care vor fi get-beget australiene. Dar va mai trebui să treacă o vreme…
Până atunci, este bine să citiţi şi „Superstiţii din Marea Britanie” (click aici).


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Editei de colectie: “Intre psihologie si parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro