Actori - Vedete,  Superstiţii generale

Dansatorul Răzvan Mazilu…

Pe dansatorul Răzvan Mazilu, unele superstiţii încă îl mai obsedează.
Presiunea artiştilor este foarte mare. Ori înaintea unui spectacol, când trebuie să urce pe scenă, ori fie înainte de un discurs sau de prezentarea unei expoziţii. Atunci ei apelează la supersitii.
Artiştii care performează în faţa unui public sunt, de multe ori, răvăşiţi de emoţie, pentru că valoarea talentului şi a anilor de exerciţiu este supervizată de criticii de artă şi de public în doar câteva ore de prestaţie, când orice greşeală are o greutate foarte mare. În acele momente pline de tensiune, superstiţiile găsesc un teren fertil pentru a forma acea “copcă” într-un imens ocean. Machiajul dincolo de minunea pe care o face…

Meseria de artist nu este una uşoară. Mai cu seamă când sala este plină şi totul trebuie să iasă perfect, chiar mai bine decât la repetiţii. Dat fiind faptul că rolurile pe care un actor trebuie să le interpreteze presupune o concentrare maximă, aceştia recurg la tot felul de ritualuri, la divin, ca lucrurile să iasă bine. Supersitiile au un loc aparte în viaţa lor de artişti. Dar să începem cu machiajul şi să vedem cât de important este pentru viaţa unui artist. Dansatorul Răzvan Mazilu mărturiseşte că, încă din copilărie, era “răvăşit de atâtea superstiţii” încât începuse să fie “bântuit” de o viziune “de coşmar” asupra vieţii. Speriat de amploarea pe care a luat-o fenomenul, Mazilu a “renunţat brusc la orice superstiţie”, asumându-şi “lucrurile rele şi rateurile uriaşe” care credea că vor urma. Bineînţeles, anumite superstiţii încă îl mai obsedează pe dansator, care se teme de vasul său de găleata goală ce ar putea să-i iasă în cale sau care a rămas adeptul “păşitului cu dreptul oriunde, peste orice prag, trotuar, scara etc.” Ca foarte mulţi actori sau dansatori, Mazilu îşi face cruce înainte de a intra pe scenă. În locul superstiţiilor din copilăria dansatorului s-au dezvoltat însă tabieturile artistului. Înainte de un spectacol, dansatorul se machiază singur “vreo oră, două, lent, cu voluptate”, fără să se grăbească.

REDACŢIA

Cabinet Parapsihologie Bucuresti Dristor