Animale - Prevestiri,  Superstiţii generale

Pisica neagră şi originile superstiţiilor

“Pisica neagră! Aoleu! Dă Doamne, să nu-mi meargă rău!” De câte ori nu auzim aceste cuvinte, chiar şi astăzi, la începutul secolului XXI?Sunt cuvinte născute din superstiţia că pisica neagră aduce ghinion.
Superstiţiile au origini, mai mult sau mai puţin obscure; ele sunt tradiţionale şi au fost observate din timpuri imemoriale, păstrându-se în zestrea popoarelor, fireşte, cu trăsături specifice fiecărui grup social.
Superstiţia este o prejudecată care decurge din credinţa în spiritele bune sau rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei. Ea este moştenită din străbuni, care, şi ei au moştenit-o de la străbunii lor, de cele mai multe ori prin viu grai.

Şi aşa până în adâncul veacurilor. Interesant este că şi astăzi, încă, se mai nasc diverse superstiţii.

Superstiţia este parte componentă a tradiţiei unui popor, ajungându-se uneori, mai ales în rândul populaţiilor rurale, să se confunde cu aceasta. Dar, tradiţia cuprinde concepţii, obiceiuri, datini şi credinţe, ale unui popor, transmise din generaţie în generaţie; pe când superstiţia este credinţa poporului în bine şi rău şi face parte din zestrea tradiţională a popoarelor. Chiar creştinismul, care este o religie târzie, s-a suprapus pe straturi de ritualuri şi obiceiuri păgâne. Ritualul, ca procedeu magic având rolul de a oferi omului un sprijin, de a înlătura o stavilă, de a feri de rău şi a atrage binele, este una din rădăcinile superstiţiei.
Ea – superstiţia – păstrează gesturi, idei, modalităţi de apărare din aceste ritualuri deşi, de cele mai multe ori nu se ştie ce anume a generat o superstiţie; doar că ea e păstrată şi aplicată, pur şi simplu, din obişnuinţă.

Deşi în zilele noastre, mulţi se exprima pe faţă împotriva superstiţiilor, să nu fiţi prea convinşi că sunt puţini dintre aceştia care vor scuipa de 3 ori peste umărul stâng când vor întâlni un popă. Bineînţeles, majoritatea vor nega că au făcut-o, dar toţi, fără excepţie, n-ar şti să spună exact de ce au făcut-o. E… aşa… o superstiţie, vor spune unii.
Spuneam că superstiţiile decurg şi din rămăşiţe ale animismului, acesta fiind o formă primitivă a religiei, de când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor, plantelor, ale unor animale, duhuri ale apelor, în sfârşit, în personificarea forţelor şi fenomenelor naturii. Ei bine, astăzi încă se mai păstrează multe superstiţii legate de acestea, cum vom vedea mai jos.
Tradiţia populară românească este extrem de bogată în tot felul de superstiii şi nu există domeniu al vieţii poporului român în care ele să nu existe. Deşi, aproape că ar fi mai uşor de enumerat în ce domeniu nu s-a manifestat superstiţia (aş îndrăzni să mă gândesc la domeniul IT, dar şi acolo s-ar putea să se fi instalat oarece…); să vedem – pe scurt – câteva superstiţii care ne însoţesc în viaţa cotidiană.
Cele mai drăguţe superstiţii sunt cele privitoare la îndrăgostiţi şi, cu ele vom începe.Astfel, se spune că dacă o fată coase şi aţa i se încurcă înseamnă ca iubitul se gândeşte la ea; îndrăgostiţii nu-şi vor da în niciun caz în dar o batistă căci ea înseamnă despărţire.Se spune că dacă rupi, pe rând, petalele unei margarete spunând la fiecare “mă iubeşte – nu mă iubeşte”, afli dacă eşti iubit/ă sau nu.
La români, interpretarea viselor ia uneori chipul superstiţiilor: se spune că de te visezi zburând – vei spori în cinste; sau, de plângi în vis – te vei bucura în viaţă; dacă visezi sâmbătă spre duminica – visul se va împlini. Superstiţia spune că dacă te uiţi pe fereastră dimineaţa, vei uita ce ai visat.
Sărbătorile de peste an au şi ele superstiţiile lor. De exemplu: ziua de la jumătatea postului mare al Paştelui e considerată zi primejdioasă, sunt interzise cusutul, ţesutul, urzitul, periatul pentru ca femeile să nu ologească. Cei ce vor lucra în această zi vor fi buimaci tot anul – li se vor încurca nu numai iţele, ci şi minţile. Sau, în ziua când se prăznuieşte Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, în anumite zone ale ţării, fetele nu au voie să se scalde pentru că nu le mai creşte părul. Se spune că alunele culese în această zi de femei dezbrăcate vindecă frigurile.
Superstiţiile legate de starea vremii spun că: dacă porcul umblă cu paiul în rât, se schimbă sau se strică vremea; dacă visezi ouă înseamnă că va ninge; iarna, luna curată – înseamnă zăpadă-ngheţată; dacă păianjenii îşi rup pânza, urmează vreme rea.

Multe, multe superstiţii legate de boli şi sănătate, care se păstrează mai ales în satele româneşti. Deochiul (adus de ochii verzi sau albaştri, şaşii sau ceacâri) şi remediul sau – descântatul. “Luatul din Iele” sau “luatul din Căluş”: cine vedea Ielele dansând, le răspundea sau era chemat de ele – rămânea pocit sau “luat din Căluş”. Remediul era un descântec sau ritualul de purificare al Căluşarilor şi dansul lor. Durerile, zise de “junghi” sau “cuţit” erau cauzate, spune superstiţia de vânturi “rele”, farmece sau deochi şi, pentru ele, se folosea descântecul de junghi.
Superstiţiile pentru găsirea “ursitului”, multe şi variate, după zona geografică în care se practică: dacă găseşti un trifoi cu patru foi, să-l păstrezi asupra ta şi prima persoană de sex opus cu care te întâlneşti va fi ursitul tău; sau, celebrele “punţi” din Oltenia şi Muntenia pe care fetele nemăritate le fac din crenguţe de merişor şi le pun sub pernă să-şi viseze ursitul; ori turnatul plumbului în acelaşi scop.
Despre animale, superstiţia spune că: dacă baţi un măgăruş vei fi blestemat, te va urmări nenorocul, fiindcă măgarul a fost animalul pe care a intrat călare Isus în Ierusalim; sau, dacă broaştele orcăie seara foarte tare şi fără încetare – a doua zi urmează ploaie.
Superstiţii despre înmormântare: trei zile să ţii oglinzile din casa acoperite; sau, legătură de la picioarele mortului serveşte la farmece; ori că dacă plouă la înmormântare înseamnă că celui dus îi pare rău că pleacă.
Superstiţii despre obiecte: nu frământa aluatul cu martori ca să nu-l deoache că nu mai creşte; dacă vrei să “prinzi” un pom sau o floare – înfăşoară câteva fire din părul tău pe rădăcină apoi sădeşte-le. Candelă ţinută aprinsă – fereşte casa şi pe cei ce locuiesc în ea de toate relele. Oglinda spartă înseamnă 7 ani de ghinioane.
Superstiţii despre botez: în unele zone ale ţării, copilul nou-născut nu este chemat pe nume până la botez; sau, dacă un copil mic se îmbolnăveşte, el este scos pe fereastră şi băgat în casa după ce a primit un nou nume de la primul trecător pe uliţa.
Superstiţiile actorilor se leagă de “praful de scenă”: cine l-a respirat odată, nu mai părăseşte lumea teatrală; sau, actriţele nu folosesc niciodată pe scenă flori naturale; ori, actorii ţin în cabinele lor amulete sau mascote care, cred ei, le asigură succesul.
Superstiţii nupţiale: mirele nu trebuie să vadă înainte mireasa îmbrăcată în rochie de nuntă, decât la altar; dacă vrei să ai primul cuvânt în căsnicie, trebuie să calci piciorul partenerului când sunteţi la altar; în Oltenia, mirele trimite miresei în ziua nunţii un brad ca simbol al unirii lor. Se spune că mireasa trebuie să poarte la nuntă: ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat şi ceva albastru. Nuntaşii aruncă boabe de orez în miri pentru că aceştia să aibă un trai bogat.

Superstiţii la joc de cărţi: chemi norocul suflând peste ele când le amesteci; sau, chibiţii – în general – se presupune că aduc nenoroc la jocul de cărţi.
Superstiţii despre nume: numele dat la botez – arată soarta copilului; sau, multe nume la un singur copil – mult noroc în viaţa sa; se spune că porecla aduce ghinion.
Superstiţii despre zile, norocoase sau nenorocoase: data de vineri 13 este exemplul clasic; dar se presupune că şi marţi sunt 3 ceasuri rele; sau vinerea nu se spala că aduce boală sau calamitate; lucrurile noi e bine să le începi într-o zi de luni; duminica e zi sfântă, nu se munceşte.
Superstiţii despre anatomia omului: omul “însemnat” (şchiop, chior, ciung ori cocoşat) este nefast ori deoache; omul “roşu” şi spân este rău; ochiul “rău” deoache; dacă vrei să-ţi meargă bine, păşeşte cu piciorul drept când ieşi din casă.
Superstiţii despre sânge: se spune că “sângele apa nu se face” în sensul că membrii familiei se vor ajuta între ei; se mai spune “nu spurca legăturile de sânge” adică legăturile de rudenie.
Superstiţii despre corpurile cereşti: se spune că dacă soarele este roşu la asfinţit, a doua zi va fi vânt; când vezi lună nouă – atinge ceva din argint ca să ai noroc şi bogăţie; e bine să te tunzi când e lună nouă; dacă stelele clipesc puternic, sunt strălucitoare şi par apropiate, e semn că a doua zi va fi senin.
Superstiţii de Paşte: în dimineaţa Paştelui, oamenii – mai ales copiii – trebuie să se spele într-un lighean cu apă neîncepută în care s-a pus un ou roşu şi un bănuţ de argint, pentru a fi tot anul sănătoşi, rumeni la faţă şi bogaţi. În părţile Ardealului se obişnuieşte ca băieţii să stropească toate fetele întâlnite pe stradă, cu parfum, sau merg să facă aceasta chiar la fete acasă în ziua de Paşte.
Şi alte superstiţii: când caşti pune mâna la gura să nu-ţi iasă sufletul pe acolo; dacă te închei greşit, strâmb, la nasturi – vei avea ghinion; bate-n lemn de 3 ori dacă vrei să fii ferit de ceva rău; dacă lumânarea aprinsă cade şi se stinge – poartă nenoroc; dacă un copil se naşte cu “căiţa” (placenta) în cap va fi om important; dacă-ţi cade cuţitul din mâna va veni un bărbat în casă; nu trece pe sub scară – aduce ghinion; nu deschide umbrela în casă că nu e bine: e semn rău să fluieri seara în casă şi multe altele.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Cabinet Parapsihologie Bucuresti Dristor