Acum, se spune că Sf. Dumitru desfrunzeşte pădurea şi-i adună pe toţi la Focul lui Sâmedru; ciobanii coboară cu oile de la munte şi toată lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se va aşeza o oaie albă, vremea va fi bună şi, dimpotrivă, dacă oaia este neagră, va fi iarnă grea. De Sf. Dumitru se adună cu toţii la Sărbătoarea recoltei; se fac focuri mari şi se dau la vale roţi “de foc”, de fapt, roti din paie şi fân, cărora li se dă foc. În această zi – 26 Octombrie – iarna este “descuiată” şi, în afară de focurile rituale, femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot tăciuni din foc şi-i aruncă spre livezi, pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.
Superstiţia spune că dacă de Sf. Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, atunci iarna vor fi zăpezile mari; şi dacă este belşug de gutui iarna va fi grea. Dacă e doar frig şi senin în această zi, iarna va fi mai uşoară.
În mediul urban românesc din perioada interbelică a secolului trecut, există un “obicei”. Cum la acea dată nu existau blocuri, aproximativ jumătate din populaţia urbană era formată din proprietari de case, iar cealaltă jumătate erau chiriaşii. Ei bine, obiceiul de care vorbeam, “lucra” ca o superstiţie care spunea că mutatul trebuie făcut numai de Sf. Dumitru, când străzile erau pline de trăsuri şi “camioane” (de fapt, platforme de lemn trase de cai) care purtau “calabalâcul” chiriaşilor, dintr-o casă în alta.
Vremurile s-au schimbat, obiceiul mutatului a dispărut, însă la sate încă există “focurile de Sâmedru”, focurile sfântului Dumitru.

*Citeste si despre:
Cine a fost Sfantul Dumitru – 26 Octombrieaici.
Preacuviosul Parinte Dimitrie cel nou de la Basarabi – 27 Octombrieaici.

REDACŢIA