Obiceiuri şi superstiţii de Sfântul Vasile

Sfântul Vasile (mai pe larg despre el aici) fiind prăznuit în prima zi a anului, 1 Ianuarie, poartă o mare încărcătură magică. Dacă Pluguşorul, Semănatul şi Sorcova sunt colindele obişnuite la romani, nu mai puţin cunoscute sunt Vasilca şi Colindele Sfântului Vasile. Acestei zile de 1 Ianuarie i se mai spune şi „Crăciunul mic”, deoarece tradiţia populară în anumite zone izolate ale ţării păstrează credinţa că Vasile ar fi fost numele dat la naştere Mântuitorului, Iisus fiind numele pe care acesta l-a primit mai târziu, odată cu taina Botezului. În această zi plină de magie, sunt, practic, două sărbători ale căror tradiţii, obiceiuri şi superstiţii se amestecă şi se suprapun.

Vasilica şi colindele Sfântului Vasile

De ziua Sfântului Vasile, grupuri de tineri purtau din casă-n casă o tavă pe care era aşezată o căpăţână de porc împodobită cu mărgele, cetină şi panglici, cu semnificaţia ca Anul Nou să fie bogat, precum porcul tăiat a fost gras. Grupul de urători făcea urări de belşug şi an bun, iar la sfârşitul colindului, gospodarii le ofereau bani, carne şi vin. Obiceiul Vasilcăi se trage încă de pe vremea când ţiganii erau robi şi căpătau capul porcului tăiat de stăpâni; aceasta căpăţână era aşezată pe o tipsie şi era purtată apoi pe la curţile oamenilor, iar aceştia le dădeau bani sau vin şi carne. Acest obicei se practică mai ales în regiunea Munteniei şi, mai rar, în Oltenia şi Dobrogea. Pe vremuri, cu Vasilca umblau ţiganii-robi, mai ales în mediul rural; obiceiul a fost apoi preluat şi de alte etnii, dar obiceiul era răspândit pe o arie restrânsă, iar acum este pe cale de dispariţie.
Colindele Sfântului Vasile, ne-au rămas din vechime, când, de ziua acestui sfânt, la 1 ianuarie, cete de colindători cutreierau satele, cântând aceste colinde specifice. În colindele Sfântului Vasile, acesta era prezentat fie în plan ceresc, în rândurile sfinţilor, alături de Sfântul Petru sau la dreapta Maicii Domnului; fie în plan pământesc, ca plugar; şi de aici ne-a rămas Pluguşorul.

Superstiţii de Sfântul Vasile

Superstiţia spune că acum nu este vreme de dormit, căci cine doarme acum, va fi leneş tot anul; dimpotrivă, fiecare trebuie să facă ceva pentru ca anul care urmează, să fie mănos, sănătos şi bucuros. Astfel există superstiţia ca anul trebuie să fie „dezlegat” şi cete de flăcăi colindă uliţele satelor cu „Dezlegatul anului”, pocnind din bice, cântând din buciume, mergând cu buhaiul şi bătând în oale sau tobe, pentru a speria şi goni forţele malefice, seceta şi dăunătorii, pentru tot anul. Se spune că aşa cum este musafirul din prima zi a anului – bogat sau sărac – aşa va fi şi tot anul gazdei. În ziua de Sfântul Vasile se aruncă prin casă spice, iar seara se strâng, apoi, în ziua de Sfântul Ion se aruncă din nou; seara se strâng în mănunchi şi se păstrează, deoarece sunt benefice pentru durerile de cap de peste an. În această zi, femeile beau şi joacă fusul şi furca, existând superstiţia că numai astfel vor avea o cânepă frumoasă în noul an. Tot de Sfântul Vasile, flăcăii dezleagă cununiile, cu descântecul: „Slobozim câşlegile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori/ Să fie peţitori”.

1 ianuarie, Anul Nou, ziua Sfântului Vasile – zi magică, a fost, este şi va fi întotdeauna prilej de bucurie, de speranţe, de magie şi petrecere, atât la români, cât şi la alte popoare; după cum zice şi vorba românească „La anu’ şi La Mulţi Ani!”.

*Citiţi şi despre cine anume a fost Sfântul Vasile – aici.
*Dar si de unde vine Sorcova – aici.

REDACŢIA