Superstiţiile sunt experienţe validate folcloric şi care se potrivesc de minune bunicuţelor noastre. Se spune că nu trebuie să oferi niciodată papuci în dar perechii pe care vrei s-o păstrezi. Există multe ritualuri spre care ne aplecăm urechea pentru a le asculta, însă ezitam să le aplicăm de teamă că ceilalţi din jur să nu le observe sau pur şi simplu nu credem în ele. Cele mai multe ţin de viaţa noastră, de ceea ce ar trebui sau nu să facem, şi de ce să nu recunoaştem, nu ne costă nimic măcar să plecăm urechea, să le auzim şi apoi să le respectăm.
În schimb, există foarte multe coincidenţe. Sperăm cu ardoare să ni se îndeplinească ceva, şi poate că finalul va fi cel aşteptat.
Coincidenţele pot ajuta la detensionarea atmosferei, după cum o pot tensiona rapid, fiindcă fiecare avem altă versiune în a le desluşi. Când coincidenţele se ţin lanţ în legătură cu o fiinţă sau cu o situaţie, asta poate însemna doar două lucruri: ori eşti psihotic fiindcă le tot vezi în jur ori chiar este un semn acolo.
Dacă repetarea a ceea ce gândeşti sau a ceea ce se întâmplă o sesizezi, înseamnă că nu este întâmplător şi trebuie să crezi în sintagma:”Nimic nu este întâmplător”. Nu suntem superstiţioşi, dar suntem întotdeauna atenţi la coincidenţe. Este bine să fim atenţi la ceea ce se petrece în jur fiindcă toate au un tâlc.
Însă dacă suntem suficient de norocoşi şi vedem lucrurile în esenţă, ar trebui să ne ferim să fim sinceri în legătură cu asta. Cei cărora le spuneţi vor înţelege orice altceva mai puţin ceea ce tocmai le-aţi spus.
Femeile sunt privilegiate din punctul ăsta de vedere: li se îngăduie să fie puţin mai romantice, superstiţioase şi o idee mai sărite de pe fix.
În schimb, când un bărbat face uz de superstiţii sau coincidenţe, el devine efeminat în ochii celorlalţi sau privit ca fiind “kinky” (sucit).
O categorie specială, la care aş prefera să ne oprim, şi care, totuşi merită o atenţie deosebită, sunt artiştii. De ce spun specială? Pentru că această meserie, a artistului presupune de cele mai multe ori, “viu” în cazul teatrului, real, şi aceste superstiţii urcă pe scenă alături de personajele pentru care, de fapt am venit la teatru: să le vedem, să ne bucurăm de ele, să plângem cu ele. Le vrem povestea!
REDACŢIA
