Cum îşi cheamă vedetele norocul

Superstiţii de vedete

Dragilor, am mai aflat unele superstiţii “de vedetă” şi nu pot să nu vi le împărtăşesc. Desigur, s-ar putea să ştiţi că atât Madonna, cât şi Britney Spears îşi cheamă norocul lagându-şi la încheietura mâinii câte un şnuruleţ roşu, exact cum fac mămicile de bebeluşi. Este înduioşător… Celebră, pe bună dreptate, Cate Blanchett, păstrează cu sfinţenie urechiuşele de elf pe care le-a purtat în trilogia “Stăpânul Inelelor” crezând că acestea îi aduc noroc; cine ştie? Pentru că faima, i-au adus destulă. Să ne mutăm mai aproape, la noi în ţară, să vedem ce idei le mai animă şi pe vedetele noastre şi ce superstiţii practică ele.

Superstiţii de vedete-bărbaţi

Cu toţii îl cunoaştem şi îl iubim pe veselul actor Alexandru Arşinel. Ei bine, credem că are şi alte superstiţii, dar noi am aflat numai două dintre ele. Prima este aceea că, spune el, nu este bine să dai mâna cu cineva în dreptul uşii, dar de ce nu e bine, n-am aflat. Cea de a doua se leagă de un mai vechi obicei; Arşinel numără, oricând are ocazia, găleţile pline care-i trec prin faţă şi, cu cât sunt mai multe, cu atât ziua va fi mai norocoasă. Această superstiţie îşi are rădăcinile în vremuri de demult, când apa nu curgea la robinet ci se căra cu găleata de la izvor, fântână sau cişmea. O altă vedetă-bărbat, de data asta om de televiziune, Dan Negru tine ca pe-un talisman o pereche de papuci vechi, dăruiţi de soţie, pe care-i ia cu el peste tot în ţară, pentru că îi poartă noroc “cu carul”. Şi, după cât succes are, se poate să fie aşa. Şi, ca să ne păstrăm în registrul masculin, Tavi Colen, fost component “Talisman”, a primit de la mama sa, cu mult timp în urmă, un cercel de aur, despre care spune că simte că îl protejează de rele şi nu se desparte niciodată de acest obiect de preţ. Dar cea mai frumoasă “superstiţie” şi demnă de tot respectul, o are tânărul interpret, iubit şi admirat de public, Mihai Traistariu; el nu pleacă niciodată fără “talismanul” său de mare preţ: Biblia, indiferent în ce colţ al lumii ar merge. Îndrăgitul interpret spune că nu are alte superstiţii şi crede că numai Dumnezeu te poate ajuta şi, dacă-i urmezi Calea, eşti ferit de orice primejdii. Ar fi frumos dacă toţi am avea astfel de… “superstiţii”.

Superstiţii de vedete-femei

Cunoscuta Oana Sârbu se apără de energiile negative cu câteva pietre de chihlimbar primite de la un prieten, pe care le consideră aducătoare de noroc. Yasmin, dansatoare de dansuri orientale, a adus din Portugalia un inel, de care spune că nu se desparte niciodată, deoarece are o influenţă benefică asupra ei şi, orice probleme ar avea, inelul îi aduce liniştea dorită. Şi vedeta porno, Alina Plugaru, are un obiect aducător de noroc de care nu se desparte, o elegantă brăţara de aur care îi aduce noroc (dar cui nu-i aduce aurul – noroc?). Ciudată şi interesantă este superstiţia prezentatoarei de emisiuni OTV, Mădălina, care a primit de la iubitul său un… hamster. Ea spune că i-a schimbat viaţa în bine şi îl poartă peste tot cu ea, într-o cuşcă mică, pentru că astfel “îi merge bine”. O altă superstiţie este aceea a celebrei cantareaţă-dansatoare, Andreea Bălan, care poartă tot timpul o cruciuliţă despre care spune că-i aduce noroc. Şi nu este de mirare; Sfântul Semn al crucii poate aduce noroc oricui crede în ea şi duce o viaţă adecvată.

“Ne-superstiţiosi”

Există şi vedete care declară că nu cred în superstiţii. De pildă, Gianina Corondan, care declară că nu are superstiţii, dar spune că ţine secret orice proiect nou înainte de a termina acel proiect. Acest lucru nu este decât superstiţia că, vorbind despre acel lucru, îi scade puterea de a-l împlini, deci… tot o superstiţie. Fără superstiţii se declară şi Dezbracatu’, pe numele său Codruţ Keghes de la Cronica Cârcotaşilor; el se declară rituos, ne-superstitios. Nu are timp şi pentru asta!

*Alte superstiţii ale vedetelor – (click aici).

REDACŢIA

VIP-ul superstiţiilor – pisica neagră!

Când se plimba ţanţoşa prin Egipt, admirându-şi portretele şi statuile ridicate de egiptenii care o venerau ca pe o zeiţă, Pisica nu putea să bănuiască ce soartă îi va rezerva viitorul. După secole de veneraţie, prin Evul Mediu decăzuse într-atât încât rangul de însoţitoare a vrăjitoarelor, pe umărul cărora trona plină de importanţă, zbârlindu-se la “vulgul” care nu ştia ce să facă: să se teamă de ea sau… s-o cotonogească; rangul ăsta – zic – era cea mai înaltă treaptă la care putea să aspire atunci. Dar, încă era vedetă.De altfel, nici mai târziu în decursul istoriei, cum nici în zilele noastre, Pisica nu şi-a pierdut din importanţă. Sigur, au existat şi perioade “negre” în care importanţa ei s-a redus la simplul rol de vânător de şoareci dar, slavă Domnului, ca asta n-a ţinut mult!
Este incontestabil faptul că talentul şi lumina nu pot fi ţinute sub “obroc”; ele strigă lumii anunţând marile spirite, marii actori. Pisica a fost întotdeauna o… Diva pe scena superstiţiilor. Adulată de unii (se spune că în Marea Britanie este considerată aducătoare de noroc!), detestată de alţii (citesc recent într-un ziar foarte serios, o ştire a AFP care citează organizaţiile de apărarea drepturilor animalelor; ştirea spune că în Italia, anual “dispar” 60.000 de pisici negre, datorită persoanelor superstiţioase care cred că pisicile negre au puteri malefice şi aduc ghinion!), Pisica trece victorioasa prin istoria superstiţiei şi străluceşte la rampa ei.
De la un timp încoace însă, se pare că primeşte doar roluri secundare: să-şi ascută gheruţele pe lemn, ca să ştie tot superstiţiosul că se schimbă vremea; ba, să doarmă cu lăbuţele sub ea, că aşa grăieşte superstiţia că se face vreme rea; sau strănută şi asta înseamnă că o să plouă; ori să-şi “spele” faţa cu lăbuţa, că asta înseamnă că vin musafiri şi aşa mai departe.
Cu toate că e distribuită în roluri atât de ingrate, Pisica neagră este demnă şi conştientă de importanţa ei: ce s-ar face superstiţioşii fără pisica neagră? Ea rămâne mereu… VIP-ul superstiţiilor.
Aşi mai scrie despre “cariera” ei de aducător de ghinioane, dar trebuie să plec la o întrunire a Fan Clubului “CHAT NOIRE” împreună cu Negruţu. Cum cine e Negruţu? Pisica mea! Şi e neagră!

REDACŢIA

Alte superstiţii sexuale… mai… diverse

O superstiţie sexuală modernă, de origine americană, spune că relaţia e compromisă dacă, după o partidă de sex bărbatul sună la telefon femeia în mai puţin de trei zile. Deşi nouă ni se pare că lucrurile ar sta tocmai invers, superstiţia americană spune că dacă femeia a aşteptat trei zile, înseamnă că – poate – fără să vrea, bărbatul a asigurat viitorul relaţiei respective. Acuma, ori bărbaţii americani cunosc bine superstiţia, ori bărbatului i-a plăcut mult partidă aceea de sex. Sau poate amândouă…
Cunoscută vedeta Lady Gaga are însă o superstiţie foarte inteligentă, dacă putem spune aşa; ea a declarat recent că are o superstiţie ciudată şi foarte puternică apropos de sex: ea crede că energia ei personală poate fi serios afectată dacă face sex cu persoane care n-o iubesc sau măcar să ţină la ea. Credem cu tărie că o astfel de superstiţie este şi benefică şi pozitivă; sau… Lady Gaga a citit despre “vampirismul energetic” (click aici).

*Citeşte şi cartea “Sex şi Zodii” – click aici.

REDACŢIA

Cum faci sex, ca să ai băiat sau fată

Folclorul popular are un întreg capitol dedicat acestui subiect: superstiţiile sexuale care pot determina sexul copilului. Deşi nu suntem superstiţioşi (să bat în lemn!), vom enumera câteva dintre acestea.
Superstiţia spune că dacă vreţi să aveţi un băiat, poziţiile cele mai potrivite sunt: pe la spate sau sexul în picioare. De asemenea, să faceţi sex când Luna este în primul sau ultimul pătrar, în zilele fără soţ, iar femeia să fie cu capul spre Nord (!). Există superstiţia că dacă femeia provoacă ejacularea bărbatului înainte de orgasmul ei, vor avea un băiat.
Superstiţiile privitoare la a avea o fată recomandă neapărat poziţia misionarului sau femeia să fie deasupra şi, de asemenea, ea să ajungă prima la orgasm. Ca să ai fată superstiţia te asigură că o vei avea dacă faci sex pe Lună Plină, sau dacă faci sex în zilele cu număr par, ori sex după amiază.

*Citeşte şi cartea “Sex şi Zodii” – click aici.

REDACŢIA

GRECIA – Superstiţii greceşti

Cultura Greciei s-a perpetuat de-a lungul mileniilor – începând cu civilizaţiile miceniene şi minoene, continuând cu Grecia antică şi Imperiul Bizantin – s-a transmis şi a continuat să supravieţuiască sub dominaţia otomană; încă de atunci zestrea culturală a Greciei a păstrat între altele şi superstiţiile; acestea s-au perpetuat şi după cucerirea independenţei şi crearea statului grec modern. Să vedem, mai întâi, câteva dintre superstiţiile grecilor antici. La vechii greci, protectoarea familiei era considerată zeiţa focului, Hestia, despre care se credea că sălăşluieşte în focul vetrei, foc ce se aprindea în vremea aceea prin frecarea a doua lemne sau cu ajutorul unei oglinzi; o veche superstiţie, care încă se păstrează la sate, este aceea că fata măritată devine stăpâna casei abia după ce aprinde focul în vatră pentru prima oară, pentru că astfel zeiţa focului să o cunoască. Alte superstiţii din Grecia antică; Plinius cel Bătrân recomanda sucul unei anumite plante, ca mijloc sigur pentru a naşte băieţi; această superstiţie este cunoscută şi astăzi, dar acum planta respectivă este folosită în apă cu care se spala femeia gravidă; superstiţia spune că şi ciulinii pot influenţa sexul copilului nenăscut. O altă superstiţie din vremea lui Aristotel spune că hiena îşi schimbă sexul în fiecare an.

Calviniştii numeau religia ortodoxă, ca fiind „superstiţii greceşti”. Astăzi, noi ştim că nu este aşa, dar în Jaffa, există o Biserică Ortodoxă Greco-Romană care are o poartă vopsită în albastru; o superstiţie grecească spune că dacă vine Satana şi vede poarta albastră, se sperie, crede că este cerul şi… fuge. În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, renumit pentru bunătatea sa; pentru a avea noroc tot anul, superstiţia spune că trebuie să mănânci în ziua aceea din tradiţională „vassilopitta” (un fel de prăjitură), care poartă înăuntru o monedă de aur sau de argint, iar dacă o găseşti în bucata ta, vei fi bogat în noul an. O nuntă grecească sau o petrecere cu dans nu poate fi lipsită de cunoscută superstiţie a spartului farfuriilor, ale cărei origini nu se cunosc prea bine (în vremuri de demult se arunca cu cuţite!), însă această superstiţie este benefică, pentru că serveşte la eliberarea tensiunilor; şi la petreceri… se ştie ce energii se declanşează… De altfel, la nunţile greceşti, superstiţia indica „moda” mireselor: ele poartă voaluri galbene şi roşii, pentru îndepărtarea duhurilor rele, iar pentru noroc se sparg vase de lut, ceramică sau porţelan, că mai sus.
Ar mai fi de spus că superstiţia grecească nu se referă la ziua de Vineri 13 că ar fi cu ghinion; la greci există superstiţia ghinionului zilei de Marţi 13, care se trage de la ziua de Marţi – 13, când Constantinopolul a fost cucerit de turci.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Ce este superstiţia?

Este o prejudecată care decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei (animismul este credinţa în spirite şi duhurile lucrurilor; primitivism).

Când şi de ce apare în viaţa unui om?

Oamenii se tem şi teama este cea care-i face să creadă în superstiţii. Superstiţia poate să apară oricând, la orice vârstă, la orice om (mai puţin la cei cultivaţi, cu o educaţie elevată). De ce apare? Din cauză că au avut unele coincidenţe de mai multe ori; sau din cauza slăbiciunii de caracter, educaţiei, mediului, influenţelor diverse şi altele.

Ce fel de superstiţii sunt?

De toate felurile! În general, se spune că sunt de două feluri: “de bine” şi “de rău”. (Ex. Este bine să intri cu dreptul în casă; e rău să intri cu stângul. E “de rău” să spargi oglinda, e “de bine” dacă se sparge altceva, că se sparge ghinionul).
Mai sunt: superstiţii naţionale sau regionale (din Grecia – click aici,), rurale (de la ţărani) sau urbane (orăşeneşti), superstiţii ale profesiilor, ale elevilor şi multe altele.

Superstiţii pe zone ale ţării

Superstiţiile sunt cam la fel peste tot, doar mai rar sunt ale unei singure regiuni. Exemplu: În Ardeal, de Paşte, se udă fetele cu apă de colonie, ca să fie tot anul frumoase; această superstiţie nu există în alte zone ale României.

Topul superstiţiilor

1. Pisica neagră (click aici şi aici);
2. Vineri 13 (click aici);
3. Marţi 3 ceasuri rele.

Cum scapi de superstiţii?
De cele mai multe ori nu scapi.Sau scapi, dar capeţi alte două în loc (Bate-n lemn!).

Legătura dintre superstiţii şi credinţele populare

Sunt strâns legate.Ba, mai mult, sunt în legătură şi cu credinţa religioasă. Toate astea se datorează faptului că prin tradiţie se transmiteau pe vremuri toate: şi obiceiurile, şi credinţa, şi învăţătura, deci şi superstiţiile.
Ele formează un fel de “moştenire” din bătrâni. Exemplu: preotul citea pentru ploaie, pe vreme de secetă (credinţă); în acelaşi timp, la sate, jucau paparudele (superstiţie); dar bătrânii spun că “porcul umbla cu paie în rât, când va ploua”.

Fiecare perioada are superstiţia ei (click aici).
Există şi superstiţiile fumătorilor (click aici).
Superstiţiile în timpul crizelor financiare (click aici).
Superstiţii pe regiuni… moldova… muntenia… etc. (click aici).

REDACŢIA

NUNTA LA ROMÂNI – Datini, obiceiuri, superstiţii

În prima jumătate a secolului trecut, când s-a născut cel ce scrie aceste rânduri, oraşele erau mici târguri, iar satele erau mari şi înfloritoare. Sătenii au fost (şi sunt, atâţia câţi au mai rămas) mari păstrători de datini, obiceiuri, superstiţii. De multe ori, hotarele dintre acestea erau atât de întrepătrunse, încât ele se confundau. Satul! Acesta a fost vatra naţiei; bogăţia folclorului (acum pierdută, sau – în orice caz – sărăcită) acolo era conservată cu grijă.Respectul pentru tradiţie era de necontestat, iar superstiţia era urmată cu sfinţenie, căci bunul-simţ recunoscut al ţăranului român urma neclintit dictonul “crede şi nu cerceta”. Ei credeau în superstiţie având zestrea milenară de exemple care demonstrau că: da, e bine să ţii cont de ea! Astfel, în majoritatea lor, nunţile, chiar ale orăşenilor cu rădăcini acolo, se ţineau la sate, unde exista siguranţă că odată, cândva, vei putea spune că “a fost o nuntă ca-n poveşti, care-a ţinut trei zile şi trei nopţi”. De ce “ca-n poveşti”?
Pentru că fiecare obicei, superstiţie legate de nunţi, erau păstrate cu sfinţenie din povestirile celor bătrâni şi nicidecum din scrieri, ele fiind transmise oral din generatie-n generaţie. Astăzi, vremurile s-au schimbat: oraşele s-au dezvoltat, mărindu-şi numărul de locuitori cu cei veniţi de la sate şi urmaşii lor. În timpul ăsta satul trage să moară.
Dar să vorbim despre nunţi, obiceiuri şi superstiţii legate de acest eveniment unic în viaţa oamenilor; pentru că aşa era odinioară nunta: UNICĂ, spre deosebire de vremurile de azi când şi-a pierdut frumosul caracter de unicitate, devenind “ceva” repetabil. O să ajungă tot atât de comună ca spălatul pe dinţi (şi acesta nici măcar nu este cel mai bun exemplu!). Ce să mai vorbim despre obiceiul purtatului pe uliţa satului a zestrei miresei? Rar de tot se mai pomeneşte asta acum.Prea sunt egale fetele cu băieţii, prea sunt pauperi părinţii copiilor. Uneori, rar, vine vorba despre educaţia celor care se unesc, cea mai importantă problemă fiind inegalitatea de studii!
De curând am asistat la o nuntă de la începutul ei şi până la sfârşit. Trebuie spus că nunta avea loc în Capitală. Observaţiile asupra obiceiurilor şi superstiţiilor care au guvernat întreaga ceremonie, incluzând “masa şi dansul” m-au încântat prin asemănarea izbitoare cu cele din secolul trecut de la sate, văzând în acestea oglinda celor practicate în trecut, cu mici variaţii, datorate progresului tehnic, dar şi schimbării mentalităţilor. De notat că respectiva nunta a fost organizată, planificată de la început şi până la sfârşit de către cei doi tineri miri.Sigur, străjuiţi de cei bătrâni, de la care aceştia s-au “inspirat”. Şi este foarte bine că se petrece astfel.

Obiceiuri noi sau vechi superstiţii?

Nunta a început de dimineaţă, când toţi nuntaşii s-au strâns în fata Primăriei aşteptând ora planificată pentru cununia civilă. După efectuarea formalităţilor civile, alaiul s-a împărţit în două: fetele şi femeile, împreună cu mireasa au mers la casa acesteia; tinerii şi bărbaţii au plecat cu mirele la casa lui. La fiecare dintre aceste locuinţe erau întinse mese cu mâncare şi băutură, iar formaţia muzicală (unde sunt tarafurile de-alta dată?) împărţită în două, a cântat neîntrerupt. Concomitent, în cele două locaţii se desfăşoară – în prima locaţie – ceremonialul îmbrăcării miresei, căreia naşa îi pune voalul în acordurile cântecului “Ia-ţi mireasă ziua bună/De la tată, de la mumă/De la fraţi, de la surori/De la câmpia cu flori”, melodie care face să curgă râuri de lacrimi şi simbolizează părăsirea căminului părintesc al fetei pentru propria-i casă şi familie. În cea de a doua locaţie, se desfăşoară “bărbieritul” mirelui, făcut de cel mai bun prieten, gest simbolic de primenire în vederea unei vieţi noi; în tot acest timp, mirele ţine talpa pe un ban semn că el va fi de-acum “stâlpul” noii familii. Spunem că bărbieritul este simbolic deoarece astăzi el se face, spre marele haz al bărbaţilor prezenţi, cu un mare cuţit de bucătărie. Cu muzica după el, mirele însoţit de alaiul sau de bărbaţi se îndreaptă spre casa miresei, unde formaţia se reuneşte şi se încing hore (Da! Hore! În faţa blocului!).În ăst timp mireasa e aşezată pe-un scaun în mijloc, iar naşii rup turta miresei deasupra capului ei, împărţind bucăţi din turtă celor din jur pentru a le purta noroc.

Ceva nou, ceva vechi…

Pe vremuri există tradiţia (sau superstiţia?) ca mireasa să poarte asupra ei o monedă de argint pentru a avea noroc şi belşug; o veche bijuterie de familie ca simbol al legăturii de familie; ceva împrumutat ca să aibă parte de sprijinul celor apropiaţi şi ceva albastru ca simbol al fidelităţii; astăzi obiceiul s-a simplificat. Mireasa trebuie să poarte: ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat şi ceva albastru. Şi, fiindcă moravurile nu mai sunt ce-au fost, “ceva albastru” este astăzi o jartieră albastră. Se pleacă apoi la biserică, unde (începând cu logodna şi abia apoi unirea propriu-zisă) totul se petrece conform canoanelor neschimbate de-a lungul timpului. De unde, întregul alai de nuntaşi se îndreaptă către locul unde va fi “masa şi dansul”.

Joc şi voie-bună…

Odată ajunşi, cei care dau “tonul” distracţiei sunt chiar mirii, care deschid dansul împreună, apoi mireasa dansează cu socrul mare iar mirele cu soacra mică. Petrecerea continuă şi, pentru că şi orchestra trebuie să se odihnească, felurile ospăţului se aduc în aceste pauze. Am văzut aici şi înclin să cred, după plăcerea dansatorilor, ca şi la alte nunţi e la fel, celebra “Braşoveanca” jucată cu entuziasm de perechi dispuse în şir, în frunte cu mirele şi mireasa, apoi tinerii, apoi maturii, apoi bătrânii şi chiar copii. Impresionant acest alai de nuntaşi, dar şi ritmul crescendo al melodiei, care a făcut ca, într-un târziu, perechile în vârstă să cedeze, iar când ritmul a devenit îndrăcit, cei din urmă să rămână mirii, ca semn al stabilităţii “până la capăt”. Au urmat dansuri ale felelor cu mireasa şi ale mirelui cu băieţii.

Cum furi mireasa? Buchetul miresei şi altele…

Obiceiul furatului miresei, relativ nou, se produce spre miezul nopţii şi urmează negocieri strânse pentru răscumpărarea ei. Mai nou, în Capitală, miresele furate sunt duse la Arcul de Triumf şi, în sezonul nunţilor, după postul Adormirii Maicii Domnului, se pot regăsi acolo, uneori 3-4 mirese! Sigur, telefonul mobil joacă un rol esenţial. Dar totdeauna prietenii mirelui cad la înţelegere cu acesta şi-i aduc aleasa pentru ca nunta să continue. De obicei, sub euforia momentului, nuntaşii cer răscumpărarea în whiskey, dar au fost şi cazuri când s-a cerut o tigaie nouă şi-o kilă de mălai! Săracul mire, de unde să le ia la miezul nopţii. Şi totuşi, s-a descurcat şi nunta a mers înainte.Vremurile se schimbă şi odată cu ele şi obiceiurile. Doar superstiţiile rămân…
Spre dimineaţă urmează aducerea tortului miresei, acum cu mult fast, cu flori, confetti şi artificii; apoi tăierea lui de către miri, iar prima îmbucătură şi-o oferă reciproc cei doi ca semn al pornirii în viaţa împreună, uniţi pe veci. Ce să mai spunem? Urmează momentul când mireasa îşi aruncă buchetul, iar fetele necăsătorite (acum nu se mai spune “fetele mari” din motive lesne de înţeles!) aşteaptă cu nerăbdare să-l prindă, deoarece se spune că cea care-l prinde se va mărita prima. Cavalerii au şi ei momentul lor. Acest obicei este unul împrumutat, pentru că în secolul trecut ar fi fost de neimaginat ca mirele să scoată jartiera de pe piciorul miresei cu dinţii! Iar când a dobândit acest “trofeu” mirele îl aruncă spre grupul de cavaleri, iar cel care o prinde va fi primul la altar în viitor. Către sfârşit, naşa dă jos voalul miresei, punându-i un batic – semn că a trecut în rândul femeilor de casă, iar voalul revine fetei care a prins buchetul miresei.

Cum se schimbă vremurile…

Credeţi că asta-i tot? Sunteţi curioşi? Ei bine, “pe vremea mea” era obiceiul ca dirijorul tarafului să “strige darul”, asta însemnând că anunţă ce sau cât a contribuit fiecare nuntaş la bunăstarea noii familii. Astăzi, obiceiul este diferit; la nunta de care vă spun, cei care au dorit au strecurat discret mirilor câte un plic (cu bani, bineînţeles!). Dar mai sunt şi alte obiceiuri: o urnă pentru plicuri, sau naşul strânge “darul”. Aud că în familiile bogătaşilor (că avem şi de-ăştia!) se întâmplă ca “darul” să fie donat în scopuri de binefacere. E drept că până acum am auzit doar de un singur caz!
Dimineaţa, nunta se “sparge”, toţi merg la casele lor, dar după un somn bun, nuntaşii se reunesc, de obicei la casa mirelui şi petrecerea continuă şi a doua zi. A treia zi e rândul cuscrilor să petreacă împreună “de focul copiilor” care i-au părăsit. Şi-aşa, nunta a ţinut trei zile şi trei nopţi.
A fost o nuntă ca-n poveşti…

REDACŢIA

Pisica neagră şi originile superstiţiilor

“Pisica neagră! Aoleu! Dă Doamne, să nu-mi meargă rău!” De câte ori nu auzim aceste cuvinte, chiar şi astăzi, la începutul secolului XXI?Sunt cuvinte născute din superstiţia că pisica neagră aduce ghinion.
Superstiţiile au origini, mai mult sau mai puţin obscure; ele sunt tradiţionale şi au fost observate din timpuri imemoriale, păstrându-se în zestrea popoarelor, fireşte, cu trăsături specifice fiecărui grup social.
Superstiţia este o prejudecată care decurge din credinţa în spiritele bune sau rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau alte rămăşiţe ale animismului şi ale magiei. Ea este moştenită din străbuni, care, şi ei au moştenit-o de la străbunii lor, de cele mai multe ori prin viu grai.

Şi aşa până în adâncul veacurilor. Interesant este că şi astăzi, încă, se mai nasc diverse superstiţii.

Superstiţia este parte componentă a tradiţiei unui popor, ajungându-se uneori, mai ales în rândul populaţiilor rurale, să se confunde cu aceasta. Dar, tradiţia cuprinde concepţii, obiceiuri, datini şi credinţe, ale unui popor, transmise din generaţie în generaţie; pe când superstiţia este credinţa poporului în bine şi rău şi face parte din zestrea tradiţională a popoarelor. Chiar creştinismul, care este o religie târzie, s-a suprapus pe straturi de ritualuri şi obiceiuri păgâne. Ritualul, ca procedeu magic având rolul de a oferi omului un sprijin, de a înlătura o stavilă, de a feri de rău şi a atrage binele, este una din rădăcinile superstiţiei.
Ea – superstiţia – păstrează gesturi, idei, modalităţi de apărare din aceste ritualuri deşi, de cele mai multe ori nu se ştie ce anume a generat o superstiţie; doar că ea e păstrată şi aplicată, pur şi simplu, din obişnuinţă.

Deşi în zilele noastre, mulţi se exprima pe faţă împotriva superstiţiilor, să nu fiţi prea convinşi că sunt puţini dintre aceştia care vor scuipa de 3 ori peste umărul stâng când vor întâlni un popă. Bineînţeles, majoritatea vor nega că au făcut-o, dar toţi, fără excepţie, n-ar şti să spună exact de ce au făcut-o. E… aşa… o superstiţie, vor spune unii.
Spuneam că superstiţiile decurg şi din rămăşiţe ale animismului, acesta fiind o formă primitivă a religiei, de când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor, plantelor, ale unor animale, duhuri ale apelor, în sfârşit, în personificarea forţelor şi fenomenelor naturii. Ei bine, astăzi încă se mai păstrează multe superstiţii legate de acestea, cum vom vedea mai jos.
Tradiţia populară românească este extrem de bogată în tot felul de superstiii şi nu există domeniu al vieţii poporului român în care ele să nu existe. Deşi, aproape că ar fi mai uşor de enumerat în ce domeniu nu s-a manifestat superstiţia (aş îndrăzni să mă gândesc la domeniul IT, dar şi acolo s-ar putea să se fi instalat oarece…); să vedem – pe scurt – câteva superstiţii care ne însoţesc în viaţa cotidiană.
Cele mai drăguţe superstiţii sunt cele privitoare la îndrăgostiţi şi, cu ele vom începe.Astfel, se spune că dacă o fată coase şi aţa i se încurcă înseamnă ca iubitul se gândeşte la ea; îndrăgostiţii nu-şi vor da în niciun caz în dar o batistă căci ea înseamnă despărţire.Se spune că dacă rupi, pe rând, petalele unei margarete spunând la fiecare “mă iubeşte – nu mă iubeşte”, afli dacă eşti iubit/ă sau nu.
La români, interpretarea viselor ia uneori chipul superstiţiilor: se spune că de te visezi zburând – vei spori în cinste; sau, de plângi în vis – te vei bucura în viaţă; dacă visezi sâmbătă spre duminica – visul se va împlini. Superstiţia spune că dacă te uiţi pe fereastră dimineaţa, vei uita ce ai visat.
Sărbătorile de peste an au şi ele superstiţiile lor. De exemplu: ziua de la jumătatea postului mare al Paştelui e considerată zi primejdioasă, sunt interzise cusutul, ţesutul, urzitul, periatul pentru ca femeile să nu ologească. Cei ce vor lucra în această zi vor fi buimaci tot anul – li se vor încurca nu numai iţele, ci şi minţile. Sau, în ziua când se prăznuieşte Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, în anumite zone ale ţării, fetele nu au voie să se scalde pentru că nu le mai creşte părul. Se spune că alunele culese în această zi de femei dezbrăcate vindecă frigurile.
Superstiţiile legate de starea vremii spun că: dacă porcul umblă cu paiul în rât, se schimbă sau se strică vremea; dacă visezi ouă înseamnă că va ninge; iarna, luna curată – înseamnă zăpadă-ngheţată; dacă păianjenii îşi rup pânza, urmează vreme rea.

Multe, multe superstiţii legate de boli şi sănătate, care se păstrează mai ales în satele româneşti. Deochiul (adus de ochii verzi sau albaştri, şaşii sau ceacâri) şi remediul sau – descântatul. “Luatul din Iele” sau “luatul din Căluş”: cine vedea Ielele dansând, le răspundea sau era chemat de ele – rămânea pocit sau “luat din Căluş”. Remediul era un descântec sau ritualul de purificare al Căluşarilor şi dansul lor. Durerile, zise de “junghi” sau “cuţit” erau cauzate, spune superstiţia de vânturi “rele”, farmece sau deochi şi, pentru ele, se folosea descântecul de junghi.
Superstiţiile pentru găsirea “ursitului”, multe şi variate, după zona geografică în care se practică: dacă găseşti un trifoi cu patru foi, să-l păstrezi asupra ta şi prima persoană de sex opus cu care te întâlneşti va fi ursitul tău; sau, celebrele “punţi” din Oltenia şi Muntenia pe care fetele nemăritate le fac din crenguţe de merişor şi le pun sub pernă să-şi viseze ursitul; ori turnatul plumbului în acelaşi scop.
Despre animale, superstiţia spune că: dacă baţi un măgăruş vei fi blestemat, te va urmări nenorocul, fiindcă măgarul a fost animalul pe care a intrat călare Isus în Ierusalim; sau, dacă broaştele orcăie seara foarte tare şi fără încetare – a doua zi urmează ploaie.
Superstiţii despre înmormântare: trei zile să ţii oglinzile din casa acoperite; sau, legătură de la picioarele mortului serveşte la farmece; ori că dacă plouă la înmormântare înseamnă că celui dus îi pare rău că pleacă.
Superstiţii despre obiecte: nu frământa aluatul cu martori ca să nu-l deoache că nu mai creşte; dacă vrei să “prinzi” un pom sau o floare – înfăşoară câteva fire din părul tău pe rădăcină apoi sădeşte-le. Candelă ţinută aprinsă – fereşte casa şi pe cei ce locuiesc în ea de toate relele. Oglinda spartă înseamnă 7 ani de ghinioane.
Superstiţii despre botez: în unele zone ale ţării, copilul nou-născut nu este chemat pe nume până la botez; sau, dacă un copil mic se îmbolnăveşte, el este scos pe fereastră şi băgat în casa după ce a primit un nou nume de la primul trecător pe uliţa.
Superstiţiile actorilor se leagă de “praful de scenă”: cine l-a respirat odată, nu mai părăseşte lumea teatrală; sau, actriţele nu folosesc niciodată pe scenă flori naturale; ori, actorii ţin în cabinele lor amulete sau mascote care, cred ei, le asigură succesul.
Superstiţii nupţiale: mirele nu trebuie să vadă înainte mireasa îmbrăcată în rochie de nuntă, decât la altar; dacă vrei să ai primul cuvânt în căsnicie, trebuie să calci piciorul partenerului când sunteţi la altar; în Oltenia, mirele trimite miresei în ziua nunţii un brad ca simbol al unirii lor. Se spune că mireasa trebuie să poarte la nuntă: ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat şi ceva albastru. Nuntaşii aruncă boabe de orez în miri pentru că aceştia să aibă un trai bogat.

Superstiţii la joc de cărţi: chemi norocul suflând peste ele când le amesteci; sau, chibiţii – în general – se presupune că aduc nenoroc la jocul de cărţi.
Superstiţii despre nume: numele dat la botez – arată soarta copilului; sau, multe nume la un singur copil – mult noroc în viaţa sa; se spune că porecla aduce ghinion.
Superstiţii despre zile, norocoase sau nenorocoase: data de vineri 13 este exemplul clasic; dar se presupune că şi marţi sunt 3 ceasuri rele; sau vinerea nu se spala că aduce boală sau calamitate; lucrurile noi e bine să le începi într-o zi de luni; duminica e zi sfântă, nu se munceşte.
Superstiţii despre anatomia omului: omul “însemnat” (şchiop, chior, ciung ori cocoşat) este nefast ori deoache; omul “roşu” şi spân este rău; ochiul “rău” deoache; dacă vrei să-ţi meargă bine, păşeşte cu piciorul drept când ieşi din casă.
Superstiţii despre sânge: se spune că “sângele apa nu se face” în sensul că membrii familiei se vor ajuta între ei; se mai spune “nu spurca legăturile de sânge” adică legăturile de rudenie.
Superstiţii despre corpurile cereşti: se spune că dacă soarele este roşu la asfinţit, a doua zi va fi vânt; când vezi lună nouă – atinge ceva din argint ca să ai noroc şi bogăţie; e bine să te tunzi când e lună nouă; dacă stelele clipesc puternic, sunt strălucitoare şi par apropiate, e semn că a doua zi va fi senin.
Superstiţii de Paşte: în dimineaţa Paştelui, oamenii – mai ales copiii – trebuie să se spele într-un lighean cu apă neîncepută în care s-a pus un ou roşu şi un bănuţ de argint, pentru a fi tot anul sănătoşi, rumeni la faţă şi bogaţi. În părţile Ardealului se obişnuieşte ca băieţii să stropească toate fetele întâlnite pe stradă, cu parfum, sau merg să facă aceasta chiar la fete acasă în ziua de Paşte.
Şi alte superstiţii: când caşti pune mâna la gura să nu-ţi iasă sufletul pe acolo; dacă te închei greşit, strâmb, la nasturi – vei avea ghinion; bate-n lemn de 3 ori dacă vrei să fii ferit de ceva rău; dacă lumânarea aprinsă cade şi se stinge – poartă nenoroc; dacă un copil se naşte cu “căiţa” (placenta) în cap va fi om important; dacă-ţi cade cuţitul din mâna va veni un bărbat în casă; nu trece pe sub scară – aduce ghinion; nu deschide umbrela în casă că nu e bine: e semn rău să fluieri seara în casă şi multe altele.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Ocultismul rustic românesc, străbunul terapiei naturiste

Cu mult timp în urmă, în vremuri de mult apuse, fiecare sat românesc avea o „babă”, o persoană foarte importantă în viaţa socială a satului respectiv, deoarece întrunea în persoana ei numeroase calităţi şi „profesii”, avea cunoştinţe diverse şi multe disponibilităţi. Ea era moaşă şi doftoroaie, făcătoare şi desfăcătoare de farmece, de multe ori era „alunar” adică era căutător de apă cu crenguţa de alun în formă de „Y”; avea ierburi de leac, pe care le cunoştea, le culegea la timpul potrivit fiecăreia şi le prelucra singură, uneori vânzându-le în târguri şi iarmaroace. Ştia să „citească” semnele vremii, talmacea visele fetelor şi femeilor, „ursea” la moţul copiiilor, „trăgea” de gâlci, alunga deochiul de pe om sau animal şi multe altele. Era şi peţitoare; nici o nuntă nu se făcea fără să fie consultată, nici o naştere nu era lipsită de ajutorul ei; uneori era şi „bocitoare” talentată, chemată negreşit pentru ultimul drum al sătenilor.
În sfârşit, rolul ei social, implicarea în tot ce însemna viaţa rurală, de la naştere până la moarte, erau de o importanţă deosebită, ea fiind respectată pentru cunoştinţele şi harul ei şi, nu de puţine ori, era temuta pentru blestemul sau vraja pe care-o putea arunca sau profera. Este demn de remarcat că, spre deosebire de vrăjitoarele din Vestul Europei, preponderent catolică, babele-vrajitoare nu au fost supuse exorcizărilor sau arse pe rug de către ortodoxie, deoarece erau profund bisericoase, respectând cele sfinte şi ferindu-se de aceea ce azi numim magia neagră. Această atitudine moderată, de ambele părţi, a făcut posibilă instituţia „moaşei-comunale” care să suplinească, la un moment dat al istoriei, lipsa medicilor la sate, dar şi a altor profesionişti, atât de necesari dezvoltării şi continuităţii umane.

Cu timpul, pe lângă descântat, moşit, şi alte „îndatoriri sociale” pe care le aveau în comunitatea rurală, aceste babe-vraci au deprins şi unele practici vrăjitoreşti „furate” de la ţigăncile nomade, venite din misterioasa Asie, cu şatra care se aşeza la marginea satului sau târgului. Misterioasele ritualuri ale magiei, ghicitului, aduse de acestea din Orient, se suprapuneau peste ştiinţa străbună a „datului în bobi” şi „ursitelor” cunoscute la noi din timpurile precreştine, ridicând mai mult respectul sătenilor şi preţuirea acestora pentru aceste babe-vrăjitoare-doftoroaie-vraci aşa-zise „moaşe comunale”. De altfel, romanul are şi o vorbă pentru cei care pretind că se pricep la toate şi la orice: „Da’ ceee? Tu eşti moaşă comunală?”.

Ceea ce este foarte important este însă faptul că „ştiinţa” lor nu s-a pierdut. Mulţi săteni au învăţat multe despre plantele tămăduitoare; ştiu să le recunoască şi când să le culeagă, ştiu la ce folosesc şi cum anume se folosesc. Astfel a ajuns la noi terapia prin plante, o terapie naturală neinvazivă şi extrem de binefăcătoare. Astăzi există terapeuţi specializaţi în fitoterapie; şi chiar dacă ei nu-şi culeg singuri plantele de leac, existând magazine specializate pentru asta, important este că aceste leacuri cunoscute din vechime pentru virtuţile lor tămăduitoare au ajuns până-n zilele noastre. La fel, arta ghicitului, străveche practică previzională, se păstrează şi astăzi, chiar dacă nu se mai „dă în bobi” pe fundul sitei (de fapt nici sita nu mai e folosită că mălaiul şi faina vin gata cernute), totuşi, această artă sau ştiinţă, cum vreţi s-o numiţi, încă se mai practică; la fel, tarotul, ghicitul în cărţile ungureşti şi altele. Astăzi, „trasul” babelor sau mămăliga fierbinte învelită-n cârpe şi pusă pe piept, sunt înlocuite cu masajul sau preparatele din plante care combat febra. „Ieşi deochi dintre ochi” este înlocuit cu aromoterapia (detalii aici) şi meloterapia (detalii aici). Sunt cunoscute virtuţile apei tămăduitoare, iar ocultismul rustic românesc folosea din plin apa după ce înainte o „descânta” – de fapt o energiza – prin palmele babei vrăjitoare; sigur, ea nu spunea asta, lăsând „clientul” să creadă că se petrece ceva extrem de misterios şi cu atât mai vindecător în ochii săi. Dar astăzi, numeroşi terapeuţi folosesc aquaterapia, desigur, fără atâtea „hocus-pocus”-uri. Sunt numai câteva exemple de felul în care vraciul, vrăjitoarea, acţiona ca terapeut, ritualul era considerat tratament, iar vraja, farmecele luau forma tehnicii energetice.
Şi astăzi, mai există unele „vrăjitoare”, care însă au denaturat total practicile vechiului ocultism rustic ale babelor-vrăjitoare sau chiar au „inventat” altele noi, asezonate cu hocus-pocus-uri hilare, în scopuri pecuniare.
Adevăraţii urmaşi ai vracilor, babelor, vrăjitoarelor din străvechea vatră a satului românesc sunt, însă, terapeuţii moderni, care folosesc terapiile naturale în mod ştiinţific. Desigur, este posibil să fie şi unii şarlatani, impostori cu tupeu. Dar scopul acestui articol este de a sublinia linia moştenitoare a înţelepciunii populare româneşti, care prin terapeuţii naturişti – adevăraţii terapeuţi – duce mai departe tradiţia pur românească a folosirii naturii pentru binele omului.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Superstiţii de Sf. Gheorghe – 23 Aprilie

55 La 23 aprilie a fiecărui an se sărbătoreşte Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă. Sărbătoarea aceasta este considerată începutul verii pastorale, tot aşa după cum cea a Sfântului Dumitru marchează încheierea ei. De Sf.Gheorghe oile pleacă la stână, vacile se „mână” la ciurdă, iar la sate oamenii „se tocmeau” pentru munca la arendaşi sau boieri până la anul. Noaptea 22/23 aprilie, numită noaptea Mănicătoarei, despre care se spune că este sora Sfântului Gheorghe, era o noapte mult temută. Se spune că este bine să stai în casa în această noapte deoarece acum ies sufletele strigoilor vii – cei cărora le ies noaptea sufletele şi bântuie prin sate – călăresc pe cozi de mătură şi pricinuiesc necazuri. Superstiţia spune că este bine să se pună ghimpe, mărăcine sau crengi de măceş la uşa grajdului pentru ca să se înţepe strigoii când vin să ia mâna vitelor. Tot astfel, holdele trebuie înconjurate din timp de o femeie „cu rânduieli” (aflată la „period”) pentru a speria strigoii veniţi să ia mâna graului. Dacă înainte de Sf.Gheorghe prinzi un şarpe, îi tai capul, apoi îl porţi la pălărie sau basma şi, dacă te duci în capul satului când ies ciurdele de vite sau turmele de oi, vei putea vedea strigoii călare pe animale (mai multe despre strigoi, moroi, pricolici etc. puteţi citi aici). Deşi ei îşi fac de cap şi-n ziua de Sf.Gheorghe, totuşi nu mai au putere şi astfel pot fi văzuţi.
Există superstiţia că, dacă Sf.Gheorghe cade în post, tot anul laptele vacilor şi oilor va fi slab. Superstiţia spune, de asemenea că, poartă noroc dacă oamenii se cântăresc în această zi. În această zi se serbează Moşii de Sf.Gheorghe şi este bine ca la ferestre şi uşi, la intrarea staulelor şi grajdurilor cu vite şi cai, să se pună ramuri de salcie; la biserică se împarte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru a păstra sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi pentru a-i feri de rele. Aşa cum în unele regiuni fetele sunt stropite de Paşti cu parfum, tot aşa în altele există obiceiul ca ele să fie stropite de Sf.Gheorghe, că rit de reînnoire temporală şi spirituală. Stropitul originar folosea apa din fântână, apă având semnificaţie dublă, de substanţă purificatoare şi element favorabil fecundării. Se mai spune că de Sf.Gheorghe ard comorile în păduri sau pe dealuri şi cine le vede noaptea luminând, ziua le poate găsi. Tot acum se fac farmece pentru dragoste.

*Citeste mai multe despre cine anume a fost Sf. Gheorghe – click aici

REDACŢIA

Dansatorul Răzvan Mazilu…

Pe dansatorul Răzvan Mazilu, unele superstiţii încă îl mai obsedează.
Presiunea artiştilor este foarte mare. Ori înaintea unui spectacol, când trebuie să urce pe scenă, ori fie înainte de un discurs sau de prezentarea unei expoziţii. Atunci ei apelează la supersitii.
Artiştii care performează în faţa unui public sunt, de multe ori, răvăşiţi de emoţie, pentru că valoarea talentului şi a anilor de exerciţiu este supervizată de criticii de artă şi de public în doar câteva ore de prestaţie, când orice greşeală are o greutate foarte mare. În acele momente pline de tensiune, superstiţiile găsesc un teren fertil pentru a forma acea “copcă” într-un imens ocean. Machiajul dincolo de minunea pe care o face…

Meseria de artist nu este una uşoară. Mai cu seamă când sala este plină şi totul trebuie să iasă perfect, chiar mai bine decât la repetiţii. Dat fiind faptul că rolurile pe care un actor trebuie să le interpreteze presupune o concentrare maximă, aceştia recurg la tot felul de ritualuri, la divin, ca lucrurile să iasă bine. Supersitiile au un loc aparte în viaţa lor de artişti. Dar să începem cu machiajul şi să vedem cât de important este pentru viaţa unui artist. Dansatorul Răzvan Mazilu mărturiseşte că, încă din copilărie, era “răvăşit de atâtea superstiţii” încât începuse să fie “bântuit” de o viziune “de coşmar” asupra vieţii. Speriat de amploarea pe care a luat-o fenomenul, Mazilu a “renunţat brusc la orice superstiţie”, asumându-şi “lucrurile rele şi rateurile uriaşe” care credea că vor urma. Bineînţeles, anumite superstiţii încă îl mai obsedează pe dansator, care se teme de vasul său de găleata goală ce ar putea să-i iasă în cale sau care a rămas adeptul “păşitului cu dreptul oriunde, peste orice prag, trotuar, scara etc.” Ca foarte mulţi actori sau dansatori, Mazilu îşi face cruce înainte de a intra pe scenă. În locul superstiţiilor din copilăria dansatorului s-au dezvoltat însă tabieturile artistului. Înainte de un spectacol, dansatorul se machiază singur “vreo oră, două, lent, cu voluptate”, fără să se grăbească.

REDACŢIA

Nu suntem superstiţioşi, dar suntem întotdeauna atenţi la coincidenţe

Superstiţiile sunt experienţe validate folcloric şi care se potrivesc de minune bunicuţelor noastre. Se spune că nu trebuie să oferi niciodată papuci în dar perechii pe care vrei s-o păstrezi. Există multe ritualuri spre care ne aplecăm urechea pentru a le asculta, însă ezitam să le aplicăm de teamă că ceilalţi din jur să nu le observe sau pur şi simplu nu credem în ele. Cele mai multe ţin de viaţa noastră, de ceea ce ar trebui sau nu să facem, şi de ce să nu recunoaştem, nu ne costă nimic măcar să plecăm urechea, să le auzim şi apoi să le respectăm.
În schimb, există foarte multe coincidenţe. Sperăm cu ardoare să ni se îndeplinească ceva, şi poate că finalul va fi cel aşteptat.
Coincidenţele pot ajuta la detensionarea atmosferei, după cum o pot tensiona rapid, fiindcă fiecare avem altă versiune în a le desluşi. Când coincidenţele se ţin lanţ în legătură cu o fiinţă sau cu o situaţie, asta poate însemna doar două lucruri: ori eşti psihotic fiindcă le tot vezi în jur ori chiar este un semn acolo.
Dacă repetarea a ceea ce gândeşti sau a ceea ce se întâmplă o sesizezi, înseamnă că nu este întâmplător şi trebuie să crezi în sintagma:”Nimic nu este întâmplător”. Nu suntem superstiţioşi, dar suntem întotdeauna atenţi la coincidenţe. Este bine să fim atenţi la ceea ce se petrece în jur fiindcă toate au un tâlc.
Însă dacă suntem suficient de norocoşi şi vedem lucrurile în esenţă, ar trebui să ne ferim să fim sinceri în legătură cu asta. Cei cărora le spuneţi vor înţelege orice altceva mai puţin ceea ce tocmai le-aţi spus.
Femeile sunt privilegiate din punctul ăsta de vedere: li se îngăduie să fie puţin mai romantice, superstiţioase şi o idee mai sărite de pe fix.
În schimb, când un bărbat face uz de superstiţii sau coincidenţe, el devine efeminat în ochii celorlalţi sau privit ca fiind “kinky” (sucit).
O categorie specială, la care aş prefera să ne oprim, şi care, totuşi merită o atenţie deosebită, sunt artiştii. De ce spun specială? Pentru că această meserie, a artistului presupune de cele mai multe ori, “viu” în cazul teatrului, real, şi aceste superstiţii urcă pe scenă alături de personajele pentru care, de fapt am venit la teatru: să le vedem, să ne bucurăm de ele, să plângem cu ele. Le vrem povestea!

REDACŢIA

Amulete – Căsătorie

Una dintre amuletele adecvate zilei “spunerii DA” este “acquamarina” care asigură fidelitate şi o căsătorie fericită.

Voalul îmbrăcat de mireasă este considerat mai norocos dacă a fost donat/dăruit de o mireasă fericită.

Diamantul, purtat fie pe inelar fie la pulsul stâng, păstrează afectul conjugal, important este să fi fost un cadou.

În biserică atenţie la verighete! Nu le faceţi să cadă, în acest caz vor fi ridicate doar de cel care celebrează ritualul. Mai rău ar fi să rătăceşti sau să uiţi verighetele, neglijenţă care indică puţină nevoie de a săvârşi marele pas.

Majoritatea crede că obiceiul de a suna claxonul maşinilor din “cortegiul nupţial” serveşte pentru a atrage atenţia la trecerea mirilor, însă nu e chiar aşa, sunetul claxonului derivă din convingerea că făcând astfel se pun pe fugă spiritele rele.

Aruncatul orezului la ieşirea mirilor din biserica este considerat un augur de bogăţie şi veselie. În unele părţi, orezul e acompaniat şi de monede sau confetti.

Patul soţilor trebuie pregătit în seara dinaintea nunţii de două fete “mari”, în semn de puritate.

Este interzis sub orice formă să-ţi vezi soţul după miezul nopţii.

Buchetul de flori

În fine, clasicul aruncat de buchet la finalul ceremoniei. Mireasa întoarsă cu spatele la un grup de prietene prezente la ceremonie, îşi aruncă buchetul. Pentru fata care reuşeşte să-l prindă reprezintă bucuria că poate să primească în curând o cerere în căsătorie. În antichitate florile folosite erau acelea de portocal care pe lângă faptul că simbolizau abundenţă, fericire şi prosperitate, însemnau şi o cerere în căsătorie.

REDACŢIA

Prevestiri asociate cu corpul uman

Timp de secole, anumite aspecte legate de corpul uman au fost privite ca prevestiri de diversă importanţă. Iată câteva exemple:

Depresie = dacă ai o depresie fără motiv, e semn de veşti bune pe neaşteptate.

Păr = dacă îţi cade mult păr, este iminent un sever atac de boală.

Ureche = dacă îţi ţiuie urechea dreaptă vei primi veşti plăcute; dacă ţiuie cea stângă – veşti neplăcute. Un clinchet în oricare ureche semnifică o persoană geloasă care te vorbeşte în mod scandalos.

REDACŢIA

Superstiţii ale vedetelor enumerate pe scurt:

TONI GRECU

Când îmi taie pisica drumul sau când văd preotul, nu scuip în sân şi nici nu fac trei paşi înapoi.Mă opresc, îmi zic în gând “Doamne ajută” şi merg mai departe.Am superstiţii legate de cel mai important moment: debutul spectacolului sau cel al filmării.Pentru că eu apar primul pe scenă şi de fiecare dată intru cu dreptul.Superstiţia asta ţine de ani de zile, de când fac spectacole.
Nu suport să mă întorc din drum. Prefer să plec fără nici un ban în buzunar decât să mă întorc din drum. O altă superstiţie legată de “portofel”: nu fac plăţi lunea! În zilele de luni evit să scot bani din buzunar. Superstiţia asta am moştenit-o din casă, de la mama şi de la tata. Este o superstiţie evreiască – deşi nu sunt evreu! Eu zic că norocul şi-l face omul cu mâna lui. La fel şi ghinionul! Chestia cu vărsatul sării nu o am. La mine funcţionează superstiţia cu vărsatul piperului, care este semn de ceartă. Când vărs piper, ştiu că o să mă cert cu cineva. Şi mai este ceva, nu ştiu dacă este o superstiţie clasică: nu-mi place să plec de acasă fără ceas. Dacă-l uit, mă înfurii rău pentru că trebuie să încalc o superstitle, cea cu întorsul din drum. Până la urmă mă întorc, de unde se vede treaba ca şi superstiile sunt unele mai tari ca altele. Eu cred că superstiţiile te mai disciplinează, te fac să ai frică de ceva. Semnele astea care sunt banale nu fac altceva cu noi, supuşii lui Dumnezeu, decât să ne avertizeze că altfel ne pedepseşte.

MONICA ANGHEL

Pentru remarcabila cântăreaţă şi actriţă, superstiţiile s-au transformat în… intuiţie! “Am remarcat că oamenii care nu-mi plac la prima vedere ajung peste timp să-mi confirme aversiunea pentru ei, printr-o faptă reprobabilă”.

RĂZVAN MURGEANU

Viceprimarul general al Capitalei nu s-ar întoarce pentru nimic în lume din drum, indiferent ce şi-a uitat acasă. “Nu mai ştiu cum a început. Acum, indiferent ce-aş uita – telefon, cheile de la maşină -, rog pe cineva să mi le aducă”, spune Murgeanu.

SIMONA AMÂNAR

Fosta glorie olimpică a gimnasticii româneşti îşi aminteşte că, la competiţii, toate gimnastele noastre aveau câte două rânduri de costume albe, dar fabricate de firme diferite.
În cazul în care cu primul costum purtat începeam bine concursul, îl purtam până la sfârşit”, povesteşte Simona. Ea spune că nu se mai despărţea nici de clamele şi de elasticele de păr pe care le purta în primele momente de reuşită.

MIRCEA DIACONU

Actorul care excela în “Mere roşii” spune că nu are o superstiţie favorită, dar “s-a lovit” de una a soţiei lui.”Eram amândoi în maşină, pe vremea lui Ceauşescu. Ea a văzut un preot (semn de ghinion).
Aşa că a insistat să vadă repede şi un miliţian, să anuleze efectul superstiţiei cu preotul! Am întors maşina şi am ajuns la o circă de miliţie. L-am rugat pe ofiţerul de serviciu să iasă puţin pe scări,
Să-l vadă soţia. Apoi am plecat. Se anulase superstiţia, nu?” zâmbeşte Mircea Diaconu.

SILVIU PRIGOANĂ

Omul de afaceri care a pus gunoaiele să muncească pentru el, zice că nu are superstiţii, chiar într-o vineri, 13, a avut un grav accident. “Chiar şi aşa, nu mi-am descoperit nici până astăzi o superstiţie favorită. Ştiu, unii romani sunt superstiţioşi, dar observ că devin aşa mai ales când e vorba de muncă: atunci când pleacă la serviciu, apar pisica neagră, ceasul rău, cifra 13, trei paşi înapoi”, consideră Prigoana.

ANA MARIA PRODAN

Cel mai sexy impresar FIFA a remarcat că are lipici la animalele cu sânge rece. “Oriunde ajung eu, apar şi broaştele şi, oriunde găsesc o broască, îmi poartă noroc. Când mi-am luat casa în România sau cea din Belgia, au apărut curând broaşte în vecinătate. Nu am alte superstiţii”, dezvăluie Ana Maria.

*Material preluat din www.adevarul.ro
Autori: Sorin Iordache & Traian Horea

Superstiţiile în timpul crizelor financiare

Despre bogaţi şi superstiţiile lor, care uneori sunt inventate pentru a le masca zgârcenia, s-a scris (click aici). Dar nu şi despre superstiţii legate de crize economice sau financiare. Cel mult, în timpul crizei din 1929 – 1933, au apărut caricaturi înfăţişând pe străzile New York-ului, trecători cu umbrelele deschise, deşi era cer senin; aşa s-ar fi apărat trecătorii de “ploaia” de bancheri sinucigaşi, care se aruncau de la etajele zgârie-norilor. Dar despre superstiţii – nu. Este posibil ca un eveniment atât de grav şi serios, să nu fi lăsat loc pentru nimic altceva decât pentru… planurile de refacere. Pe de altă parte este, de asemenea, posibil ca chiar în timpul crizei, oamenii să reacţioneze în mod obişnuit cazurilor grave sau ciudate. Vă puteţi imagina brockerii, cum altfel, decât scuipându-şi în sân, în semn de “piei drace” sau “ferescă sfântul”, asta dacă ar mai fi avut timp pentru aşa ceva. Sau imaginaţi-vă bancherii, urmărind cursul valutar cu pumnii strânşi, gest despre care se spune că aduce noroc, în aşteptarea graficelor speranţei, care să le arate dacă moneda preferată scade sau creşte. Despre oamenii de afaceri ce să mai spunem decât că, atunci când afli unele dintre superstiţiile lor, rămâi uimit.
Oricine a putut vedea la tv. cum o afaceristă de pe la noi, Monica Tatoiu, îşi instruieşte subalternele, interzicându-le să semneze contracte în anumite zile din lună… mai “delicate”! Putem vedea că această superstiţie, pentru că asta este, se bazează pe credinţă sa că în “acele zile”, doamnele respective nu sunt chiar atât de… capabile. Această superstiţie merge mână-n mână cu cea a afaceriştilor japonezi care nu demarează proiecte, nu semnează contracte decât în ziua fastă pentru afaceri, numită Taian (click aici). Cunoscuta creatoare a lui Harry Potter, scriitoarea britanică J.K. Rowling, susţine că nu este superstiţioasă şi nici nu se dă în vânt după modă, dar… obişnuieşte să-şi cumpere de la marile case de modă, mici “suveniruri”, care-i poartă noroc. Ce noroc să mai aştepte o doamnă al cărui nume figurează în lista celor mai bogaţi oameni din lume!

“Joia Neagră” şi 13

Criza economică mondială din 1929 – 1933 a început brusc, într-o perioadă de prosperitate şi optimism economic, printr-un crash bursier pe Wall Street, în 24 oct.1929, într-o zi de joi. Aceea zi a rămas în istoria SUA ca fiind “Joia Neagră”. Ceea ce ar fi interesant de ştiut este care ar fi ziua începerii crizei actuale care, să sperăm că, nu va fi tot atât de drastică precum cea din 1929, care a adus inflaţie, şomaj, pauperizare şi al cărei vârf a fost în anul 1932. Se pare că bancherii, finanţiştii şi afaceriştii anilor aceia, nu au avut superstiţii sau, mai rău, n-au ţinut cont de ele! Revenind la vremurile noastre, vedem că acum, criza a început tiptil-tiptil, dar efectul ei “domino” îl vom simţi, mai mult sau mai puţin, toţi; bogaţi sau săraci. Primul efect al crizei actuale şi cel mai interesant, până acum, s-a reflectat în lista “Forbes” a celor mai bogaţi oameni din lume. Aflăm astfel ca Bill Gates, fondatorul imperiului Microsoft, a fost “detronat” din vârful clasamentului, cedând locul 1 în favoarea lui Warren Buffett, deţinătorul de ani buni al locului 2. Nu ştim ce superstiţii are, sau dacă are, Bill Gates. Cert este că putem vedea în evoluţia lui o… repetiţie cel puţin ciudată, care ne poate duce cu gândul la… superstiţii. Astfel, se ştie despre el ca la vârsta de 13 (!) ani îşi crea primul program pe computer, iar la vârsta de 31 ani (care citit invers, da… 13!) devenea cel mai tânăr miliardar dintre cei care şi-au făcut averea singuri. Să fie oare doar o… “coincidenţă” a numărului fatidic 13, faptul ca Bill Gates a deţinut locul 1 în lista bogaţilor lumii alcătuită de revista “Forbes”, timp de 13 (!) ani; şi tocmai în al 13-lea an el a fost detronat? Rămânâd, e drept, pe unul din locurile 1 – 3?!
Mr. Bill, e bine să ţineţi cont şi de superstiţii! Mai ales în vreme de… criză!

Luminiţa Ulmu & Olivia Vatca
Coordonator material: Radu Botez

Superstiţii despre bani

Care credeţi că este preocuparea cea mai importantă a oamenilor: guvernul, parlamentul, alegerile sau care alta? Orice aţi răspunde, înafară de bani, va fi greşit! Căci banul este în atenţia tuturor! Bill Gates – fondatorul Microsoft – a spus: “Când eram tânăr credeam că banii şi puterea mă vor face fericit. Aveam dreptate!” Şi nu este singurul care crede astfel, cum spune şi proverbul “Banii nu aduc fericirea, numai numărul lor!” Înţelepciunea populară a născut multe vorbe de duh pe seama banilor, iar superstiţiile legate de bani sunt nenumărate şi extrem de cunoscute, ceea ce face acest subiect, destul de greu de abordat.

La alţii…

Pentru început trebuie să menţionăm obiectele chinezeşti care se găsesc în multe magazine de la noi, tributare superstiţiei despre bani. Tradiţia populară chineză a adus şi la noi, cunoscutul bănuţ găurit aducător de noroc la bani, pe care mulţi îl poartă în buzunar în acest scop. Ce mai găsiţi în magazine: broscuţă de jad cu acelaşi bănuţ în gură, despre care se spune că, dacă se pierde banul, piere sporul banilor din casă. Şi tot o broscuţă, dar din argint, aşezată cu spatele la intrare şi cu o tăviţă cu bani în faţă, este aducătoare de bani în casă. Veţi mai găsi şi alte obiecte “superstiţioase”: pandantiv din obsidian pentru succes financiar, crap norocos din jad, monedă cu 2 crapi norocoşi, talisman din jad cu moneda găurită, canaf (ciucure) pentru atragerea norocului la bani; toate alimentând superstiţia că aduc noroc de bani.

La noi…

Să începem cu începutul Anului Nou, când toată lumea ştie că acesta trebuie să te găsească cu o mână pe pahar şi cu alta pe bani, pentru ca să-ţi meargă bine tot anul şi să ai bani. Despre sfârşit, iarăşi ştie toată lumea: se zice că “dă ortu’ popii”; ortul fiind banul care se pune pe ochii celui decedat. Între început şi sfârşit, mai există şi altele: se spune “strânge bani albi pentru zile negre”, dacă dai bani de luni, vei da toată săptămâna şi, bineînţeles, dacă încasezi luni, vei avea spor toată săptămâna. Superstiţia mai spune că nu trebuie să ridici de jos un ban căzut cu stema în sus, că aduce ghinion şi pierdere de bani; dimpotrivă, dacă este cu banul în sus şi, pe deasupra, mai şi plouă, atunci norocul te va însoţi. Este la fel de cunoscut obiceiul ca în prima zi de Paşte, să ne spălăm în apă neîncepută, în care am pus un ou roşu şi un bănuţ de argint, ceea ce aduce noroc. Este de asemenea o superstiţie care spune că dacă vei ţine în bucătărie un borcan cu mărunţiş vei avea noroc la bani; asta se leagă de vorba care spune: “economiseşte bănuţii cei mici; banii mari îşi poartă singuri de grijă”. Aduce ghinion să faci cadou un portofel, fără să pui un bănuţ în el, sau să dai o batistă, fără a primi un bănuţ pe ea, vei avea parte de o despărţire.

“Ziceri” despre bani

Se spune că “banii n-au miros”; putem considera asta o superstiţie, care se trage de la împăratul roman Vespasian, care a construit toalete publice în toată Roma, iar când a fost întrebat de ce şi-a dat banii pe aşa ceva, a rostit cele de mai sus, pentru că “vespasienele” erau cu plată. Ar mai fi de spus că “Dacă vrei să ştii ce crede Dumnezeu despre bani, uită-te numai la ce fel de oameni îi dă”. Se spune că “banul n-are coadă; dacă-l arunci, n-ai de ce să-l mai apuci” şi “cu bani poţi cumpăra un ceas, dar nu şi timpul”. Înţelepciunea populară mai spune că “dacă munceşti prea mult, nu-ţi rămâne timp să câştigi bani”, dar şi că “Poţi să fii oricât de sărac, dar să ai bani mulţi!”

REDACŢIA

ZODIACUL SUPERSTIŢIILOR

Suntem superstiţioşi sau nu? Cât de mult ne organizăm viaţa pe baze raţionale sau pe obiceiuri ancestrale, moştenite de la străbuni? Cât de mult ne influenţează credinţa în superstiţii în viaţa de zi cu zi? Sunt întrebări cărora vom încerca să le răspundem mai jos. Ceea ce dorim de la cititorii noştri este ca ei să aibă în vedere că trăsăturile caracteristice fiecărei zodii au, fiecare, poli teoretici pozitivi şi negativi, iar asta înseamnă că zodiile au în componenţa lor tipuri diferite de nativi, ei fiind influenţaţi unii pozitiv, alţii negativ de diverse planete sau conjuncturi de planete, chiar în interiorul aceleiaşi zodii.
Altfel, n-am avea decât 12 tipuri de superstiţioşi. Ceea ce nu-i posibil! Noi vă dăm doar coordonatele generale, între care putem găsi o varietate uimitoare a gradului de credibilitate al nativilor în superstiţii, grad care depinde de Ascendent, de tema natală a fiecăruia şi de încă multe altele. Să păşim (cu dreptul, ar zice un superstiţios) în intimitatea superstiţiilor zodiacului.

BERBEC – Acest iniţiator prin excelenţă, alert şi dinamic, este împins din urmă de nevoia lui nativă de activitate. Prins în vâltoarea vieţii, Berbecul nu este cel mai dispus să urmeze calea superstiţiilor. El chiar râde de ele şi trece mai departe vijelios. Dar, aceasta este doar partea vizibilă, pentru că el, fiind semn de Foc, are superstiţii legate de acest element. Berbecul nu recunoaşte, dar, de multe ori poate fi auzit: “să nu te joci cu focul!” sau “te-ai ars!”. Superstiţia că jocul cu foc aduce ghinion este rămasă încă de la descoperirea lui de către om, când, mai întâi s-au ars şi abia apoi au prăjit carnea vânatului. De-atunci se trage teamă ancestrală de foc.”Te-ai ars!” e acum folosit cu sensul că te-ai păcălit, ai păţit ceva neplăcut. Cei mai mulţi dintre Berbeci au superstiţii legate de timp; astfel el nu va rupe fila de calendar înainte de a se termina ziua pentru că, zice el, aduce ghinion.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

TAUR – Nativul Taur are un respect profund şi un înalt simţ al banului. Pentru nimic în lume nu da bani din buzunar în zilele de luni, pentru că el crede că astfel va da întreaga săptămână. Sigur, e bucuros să primească bani în ziua de luni, din acelaşi motiv: va primi toată săptămâna. Tot în respectul banului Taurul ridică orice bănuţ găsit, în ideea superstiţioasă ca acesta aduce noroc; de altfel, îl pune în portofel, într-o despărţitură anume, ca să nu-l amestece cu alţii. La sărbătorirea unui An Nou, cel care ţine neapărat să aibă bani în buzunar este Taurul, pentru că superstiţia spune că astfel va avea un an bănos. Unde nu lucrează superstiţia pentru el, este acolo unde se zice că “banul e ochiul dracului”; cu asta Taurul nu este de acord, pentru el banul e ban, şi-atât!
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

GEMENI – Nativul Gemeni este curios din fire, impulsiv şi orator. În orice dispută el va aplica zicala “vorbă dulce mult aduce” pentru că e predestinat să rezolve orice diferend pe cale amiabilă. Ca semn de Aer, se pare că un nativ Gemeni a inventat superstiţia că “aduce ghinion dacă vântul îţi dărâma gardul”, vorbă auzită des în mediul rural. Pentru că – am zice noi – sigur că-i ghinion să-ţi facă aşa stricăciune! Dar la sate se crede că apoi va urma un şir de necazuri pe capul gospodarului cu gardul prăbuşit. Nativii Gemeni mai au diverse superstiţii legate de argint, pe care-l considera norocos. De altfel, culoarea lui preferată este argintiul, pe care-l considera culoare aducătoare de noroc şi bogăţie. Şi nici nu-i de mirare aceasta preferinţă, deoarece planeta care-l guvernează este… Mercur.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

RAC – Personalitate cu o imaginaţie foarte fertilă, Racul este în interiorul său o persoană foarte superstiţioasă. Cele mai multe superstiţii se leagă de guvernatorul zodiei sale – Luna. Dacă vede Lună Noua nativul Rac va pune mâna fără greş pe un obiect din argint, hrănit de superstiţia că astfel va avea noroc la bani. De altfel, el nu iubeşte aurul cât e îndrăgostit de argint, din care, deopotrivă bărbat sau femeie, poarta numeroase bijuterii: colier, brăţări, inele, despre care spune că-i aduc noroc. Racul crede că aduce ghinion să te plimbi cu persoana iubită pe Lună Plină pentru că atunci ies vârcolacii! Îndrăgostit de Apă – elementul zodiei sale – nativul Rac poartă ca breloc sau amuleta ceva făcut din scoici sau cochilii. Femeile-Rac îndrăgesc perlele, despre care spun că le-aduc noroc. Deşi e superstiţios, Racul nu crede în vise.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

LEU – Iată un nativ care n-ar recunoaşte pentru nimic în lume că este superstiţios. Ia să vedem dacă-i aşa sau nu. Din această zodie se aleg cei mai mulţi conducători, patroni, directori. Şi se ştie că sunt foarte numeroşi aceia dintre ei care au, în taină, drept “consilier” un astrolog. Ei cred în vise şi vor să le fie descifrate, dar nu cumva să se afle aceasta! Ca superstiţie (mascată) ei iubesc mult aurul.Dar aurul nu ca valoare, ci ca simbol al măreţiei lor. Nu vor strânge bijuterii din aur, ci vor purta aceste bijuterii sub diverse forme ca să le-aducă noroc. Ca aparţinător al elementului Foc, Leul nu-şi va aprinde ţigara de la un chibrit care a mai aprins două ţigări. Superstiţia spune că cel de-al treilea care-şi aprinde ţigara, va muri. Această superstiţie s-a născut în primul război mondial la soldaţii sub camuflaj; la primul – inamicul îi repera, la al 2-lea îi ţintea şi la al 3-lea… trăgea! Acum, motivul a trecut, superstiţia a rămas.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

FECIOARA – Spirit practic, având o gândire clară şi logică, nativul Fecioara este înspăimântat de tot ce ţine de misterios şi fantastic. Ceea ce-l face foarte superstiţios. Nativul Fecioara tine candela aprinsă, nu fiindcă e prea credincios, ci pentru că el crede în puterea candelei de a-l feri de spirite rele şi vrăji.Toate obiceiurile şi datinile ancestrale sunt ţinute cu multă precizie de nativul Fecioară. Nu coase marţi şi vineri, că-şi coase norocul; nu spală vinerea că-l poceşte Sf. Vineri: duminica o respectă, nu pentru că-i Ziua Domnului, ci pentru că “nu e bine” să lucrezi duminică. Nu umblă noaptea prin pădure ca să nu fie “luat din Căluş” sau de spaimă ielelor. În sfârşit, respectă toate regulile “bunului superstiţios”.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

BALANŢA – E plină de bunătate, gentileţe şi generozitate.Tratează superstiţiile cu o atitudine calmă şi amabilă, caracteristică zodiei sale. Nativul Balanţa este un superstiţios moderat şi neostentativ. Pune şi în asta echilibrul caracteristic. Foarte răbdător din fire, maschează răbdarea sa, trimiţând la zicala: “timpul rezolva totul”. Asta este o superstiţie! Nu timpul rezolva – ci omul! Elementul său – Aer – îl face mai sensibil la superstiţiile legate de acesta: nu fluieră (a fluiera = a sufla Aerul) noaptea sau în casă fiindcă asta cheamă spiritele rele şi crede cu tărie că “dacă suflă vântul în ziua de Crăciun” asta înseamnă ghinion!
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

SCORPION – Este mereu în mişcare, mereu gata de acţiune. Decât să lenevească mai bine inventează ceva. Nativul Scorpion nu este propriu-zis un superstiţios, cât este acela care foloseşte superstiţia pentru atingerea scopurilor sale. El exercita un mare magnetism asupra anturajului, având în priviri o putere aproape hipnotică. Acest aspect inconştient al comportamentului său îl face foarte preocupat de tot ce are legătură cu ocultismul, cu misterul, dându-i impuls pentru cercetarea diferitelor influenţe ale superstiţiei asupra caracterului uman în general şi, asupra celor din anturaj în special, pentru a folosi apoi aceste superstiţii asupra lor. De altfel, guvernatorul zodiei – Pluton – simbolizează energiile subtile, ocultismul şi spiritualitatea. Scorpionul nu crede în noroc, el spune: “norocul şi-l face omul”.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

SĂGETĂTOR – Superstiţios moderat şi oarecum neîncrezător. Simbolul Săgetătorului este centaurul, care-i arăta natura dublă: umană şi animală, care influenţează modul lui de a privi şi aplică superstiţiile. Când se teme de tunete şi spune că “umblă Sf. Ilie cu carul său şi pocneşte din bici”, se manifestă natura sa animală care se teme de dezlănţuirea naturii, iar latura sa umană se întrevede în găsirea unui motiv pentru aceste tunete – biciul. Săgetătorul este mare iubitor de aventură şi călătorii şi provoacă Providenţa cu zicala “nu sta, că-ţi stă norocul”. Spuneam că e oarecum neîncrezător în superstiţii, dar un Săgetător pentru nimic-in-lume nu ţi-ar dărui batiste fără să-ţi ceară un bănuţ, pentru că a face cadou batiste înseamnă despărţire de cel căruia le-ai dăruit!
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

CAPRICORN – Elementul său este Pământ căruia îi este foarte ataşat. El simte nevoia de a se întoarce la natură, la ţară. Poate de aceea, nativii Capricorn respecta multele superstiţii care în mediul rural sunt mult mai bine păstrate şi, uneori, îmbogăţite, decât în oraşe.Şi nu numai că le respectă, dar le şi cunoaşte bine. Nu-şi pune întrebări asupra superstiţiilor, pentru că înţelept cum este ştie că s-au născut din “ceva”. În general superstiţiile Capricornului se leagă de pământ, vreme, condiţii meteo şi recoltă.Sigur că şi nativii Capricorn orăşeni au superstiţii, dar aici ele se îndreaptă către timp, stabilitate, responsabilitate şi altele.Saturn, planeta care-l guvernează îi dictează aceste înclinaţii. El crede că iedera care creşte pe casă, o protejează de demoni şi vrăji; că busuiocul te apără de gânduri şi spirite rele sau că un trifoi cu patru foi purtat în portofel – aduce noroc.
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

VĂRSĂTOR – Una din caracteristicile Vărsătorului este absenţa prejudecăţilor convenţionale. Dintre nativii Vărsător se aleg cercetătorii în domeniul etnografie şi folclor.El cercetează superstiţiile şi nu ştie dacă-i superstiţios sau nu.Nici nu-l interesează. Subiectul în sine este pentru Vărsător doar un izvor bogat la care se adapă setea lui de cunoaştere. Altfel, emotiv, sentimental şi idealist, s-ar putea ca în dragoste să aibă câteva superstiţii. Oricum, el este foarte atent să nu ofere persoanei iubite flori în număr pereche. Şi ce este aceasta? O superstiţie, care spune că florile în număr par se duc la înmormântare, iar cele în număr impar persoanei iubite, altfel atragi nenorocirea asupra ei! Vărsătorul este un superstiţios involuntar!
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

PEŞTI – Nativul zodiei este o persoană sensibilă, gentilă şi simplă. Este superstiţios ca o babă, indiferent dacă-i femeie sau bărbat. Nativul Peşti este un sentimental şi, mai ales în dragoste, ţine seama de superstiţii. Lăsând la o parte micile cutume care spun cum să te porţi cu persoana iubită, nativul merge mai departe: el îşi cauta mai întâi persoana iubită în compatibilităţile zodiilor şi, abia apoi, în viaţă. N-ar ieşi din casă, Doamne fereşte, decât cu “dreptul” ca să aibă noroc. Dacă a fost nevoit să se întoarcă din drum, mai bine nu mai pleacă deloc, că-i merge rău! Şi dacă trebuie, totuşi, să plece după ce s-a întors din drum, nativul acestui semn face primii trei paşi cu spatele înainte, că asta alunga ghinionul!
*Fragment din “CARTEA Zodiacului” – detalii aici

Superba Vineri şi acolitul ei – 13

Gloria şi faima zilei de Vineri se pierde în negura timpului.În orice caz e o zi importantă pentru superstiţioşi. Să vedeţi: într-o vineri, Eva l-a ispitit pe Adam cu mărul; Potopul a început tot într-o vineri. Şi când credeţi dvs.că s-au “amestecat” limbile la Turnul Babel? Aţi ghicit! Într-o zi de vineri. Şi tot într-o astfel de zi – Vinerea Mare – a fost răstignit Iisus. Trebuie să recunoaşteţi că este o zi mare pe scena Ghinionului. Dar gloria ei s-a amplificat când pe aceeaşi scenă a apărut un nou partener – 13. Din acest moment “succesul” a fost asigurat.
Oricum, şi numărul 13 îşi crease o oarecare faimă, mai ales că la Cina cea de Taină fuseseră 13 persoane la masa şi-aţi văzut cum s-a sfârşit. Da, dar împreună, Vineri şi 13, au avut parte de o carieră fulminantă în lumea superstiţiilor. Într-o zi de vineri 13 (oct.1307) Cavalerii Templieri şi-au văzut sfârşitul. Dar şi Sabatul vrăjitoarelor, la care participau 12 vrăjitoare + diavolul = 13, are loc tot vinerea, aşa că rolul principal în aducerea ghinionului şi a influenţelor malefice, le-a fost asigurat celor doi: vineri 13. Eu numai când mi-aduc aminte că un cutremur devastator a fost într-o vineri, mă şi mir că n-a fost 13! Acest mare “actor” pe scena nenorocului a venit la rampă cu un nume deja cunoscut “triskaidekafobie” – adică teamă de cifră 13; dar când acest duo de “vedete” a fost recunoscut, ei au primit gloriosul şi simplul nume de “paraskavedekatrifobie” sau “paraskevidekatriafobie”, adică teamă de vineri 13.
Şi astăzi, superstiţioşii din întreaga lume îi “divinizează”!

REDACŢIA

Superstiţii în dragoste – ritualuri de dragoste

Pe lângă diferitele prevestiri şi semne clasificate până acum, există o seamă de observaţii cu origini mai mult sau mai puţin obscure ce pot fi cuprinse în titulatura de “superstiţii populare”.

Tot ce putem spune despre ele este că sunt tradiţionale, că au fost observate din timpuri imemoriale şi au, astfel, dreptul de a fi supuse atenţiei, chiar dacă singura lor valoare stă în faptul că sunt oarecum bizare şi amuzante.
De prim interes, pentru cititoare, sunt descântecele şi farmecele de dragoste. Dar să trecem în revistă câteva superstiţii ce sunt în mod tradiţional asociate cu îndrăgostiţii.

REDACŢIA