Săptămâna dintre duminica Lăsatului Sec de carne şi cea a Lăsatului Sec de brânză, ultima săptămână dinaintea începerii Postului Sfintelor Paşti, este denumită Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei sau Săptămâna Nebunilor sau a Bondrisilor, după zona în care ea se ţine şi ea nu cade în toţi anii între aceleaşi date. I se mai spune „a nebunilor”, deoarece în această săptămână numai proştii, nebunii sau urâţii satelor mai fac nuntă; acum doar celor văduvi sau văduve le este permisă nunta, pentru că tinerii au tot timpul pentru acesta în Câşlegi (perioada dintre posturi când este îngăduită mâncarea „de dulce” sau „de frupt” cum se mai spune). În această săptămână, în Ardeal, se umbla cu colindul, iar în mare parte dintre sate, „mascaţii” colindă pe uliţe, „strigându-i” pe cei necăsătoriţi care n-au făcut nunta până acum.
Este săptămâna în care se mai poate mânca brânză, de unde şi numele săptămânii, de aceea se pregătesc multe plăcinte cu brânză, pentru a se satura şi a putea trece Postul mai uşor, postul doar cu legume, fructe, zarzavaturi şi verdeţuri. Toată această activitate culminează cu noaptea sâmbetei plăcintelor spre duminica Lăsatului Sec de brânză, când se fac focuri pe dealuri, prin curţi şi grădini curăţindu-se şi arzându-se uscăturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece şi duminică, de Lăsatul Secului de brânză.
Obiceiuri
Acum au loc ultimele pregătiri pentru intrarea în Post, se petrece şi se întind mese mari, care se termină în mod tradiţional cu un ou fiert, obicei care a născut şi zicătorile: „cu un ou se astupa gura acum, cu alt ou se destupă gura la Paşti” sau „Ouşor, ouşor, să-mi pară Postul uşor!”
La mesele îmbelşugate din această duminică nu poate lipsi celebrul „bulz” făcut dintr-un boţ de mămăligă – în unele locuri i se spune „urs” – în mijlocul căruia se pune brânză grasă de oaie şi apoi este copt pe jăratec. Un alt obicei este „bătutul alviţei” care constă în atârnarea unei sfori în tavan, la capătul căreia atârnă o halviţă, pe care copiii casei încearcă să o apuce cu gura.
Superstiţii
Pe sfoara rămasă de la „bătutul alviţei” se fac din loc în loc, atâtea noduri câţi membri are familia, apoi i se dă foc. Superstiţia spune că ultimul nod înaintea căruia se stinge sfoară desemnează pe cel mai norocos membru al familiei în acel an. Pentru a avea spor la bucate şi în gospodărie, dar şi pentru „hrănirea” morţilor, se pune pe pervaz, într-o farfurie, o felie de pâine, un pahar cu vin, sare şi plăcintă cu brânză, care se lăsa acolo până-n seara duminicii respective. Pentru ca pagubă să nu le intre în casă, există superstiţia ca gospodinele să aşeze oalele şi cratiţele numai cu gura în jos. Noaptea, flăcăii ies pe dealuri cu torţe şi şomoioage aprinse pentru ca „să alunge frigul şi iarna”. Priveghiul se încheie la crăpatul zilei, cu iertarea pe care şi-o cer şi şi-o acordă credincioşii, unii-altora.
Documentare: www.rugaciuni.ro ; www.superstitii.ro
Coordonator material: Olivia Vâtcă
Consilier online www.aapes.ro
