Skip to content

Superstiţiile şi Religia

Motto:
Superstiţia este faţă de religie, ceea ce astrologia este faţă de astronomie: fiica nebună a unei mame înţelepte.
(Voltaire)

Având în vedere faptul că acest subiect a fost pe larg comentat, argumentat, dezbătut, afirmat, apărat sau atacat, scriindu-se despre el în mod pozitiv sau negativ, în presa scrisă sau audio-vizuala, poate că n-am fi abordat acest subiect.
Ne-a schimbat părerea un recent sondaj al Fundaţiei Soros, referitor la modul în care percep românii religia; astfel, într-un raport preliminar se spune că “un număr semnificativ (de credincioşi români n.n.) cred şi în existenţa unor fenomene sau ritualuri […]: un procent semnificativ cred în deochi (60%), în oameni cu puteri speciale, prezicători, tămăduitori, clarvăzători (47%), în astrologie şi horoscop (25%), în… extratereştri (23%). În acelaşi timp, 88% cred în existenţa sufletului şi un procent de 87% cred în păcat sau în existenţa Raiului”.
Este fără îndoială faptul că românul este original nu atât în modul de a vedea credinţă, cât în modul de a o respecta. Căci, care credincios adevărat poate să creadă, în acelaşi timp, în superstiţii, atât timp cât Biserica le înfierează, ca fiind lucrarea Satanei? Poporul român se laudă că e creştin de 2000 de ani, dar atitudinea şi comportamentul său faţă de religie nu este la înălţimea celor 2000 de ani!

Frică versus Credinţă

Este ştiut că religia se bazează pe credinţă, iar superstiţia pe frica.Adevăratul credincios nu se teme căci se crede păzit de Dumnezeu.Superstiţiosul, dacă vede o pisică neagră, se întoarce din drum, că pe el nu-l păzeşte nimeni.Fiecare dintre aceştia se “apară” în felul său; primul se roagă Divinităţii, cel de-al doilea împlineşte o treabă lumească, se întoarce din drum.Şi, totuşi, unele superstiţii s-au născut din credinţele religioase, acest lucru fiind printre puţinele care pot face o legătură între superstiţie şi religie. Se ştie că ateii şi agnosticii văd orice religie ca fiind o superstiţie, dar omul de rând care nu prea ştie de agnostici, cam “încurcă” noţiunile, amestecând de-a valma, religia cu superstiţia. Superstiţiile însă au o vechime atât de mare încât trebuie să treacă încă multă-multă vreme până când omenirea să se hotărască să renunţe la ele; acestea fiind rămăşiţe idolatre şi păgâne de pe vremea dacilor, care se închinau la zeităţi, motiv pentru care s-au născut multe superstiţii în vremea aceea. Multe s-au păstrat, unele au pierit, iar între timp s-au creat altele, noi. Iar între acestea sunt câteva, poate mai multe decât vom exemplifica aici, generate tocmai de credinţele religioase. Astfel, superstiţia spune că “poartă ghinion să treci pe sub o scară”, iar asta se trage din credinţa că scara, pământul şi peretele formează un triunghi, care simbolizează Sfânta Treime, trecerea prin acel triunghi fiind considerată o violare a Trinităţii, care aduce ghinion. “Nu vărsa sarea”, iar dacă ai vărsat-o, trebuie aruncată peste umăr, pentru orbirea spiritelor rele.
Se spune că Iuda a vărsat sarea la Cina cea de Taină şi n-a aruncat nimic (probabil fiindcă avea mâinile ocupate să ţină punga cu cei 30 de arginţi!). “Fereşte-te de vineri 13”; se pare că Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai într-o vineri, iar Potopul lui Noe, Crucificarea lui Isus Christos, amestecarea limbilor celor din Turnul Babel, toate acestea s-ar fi petrecut într-o zi de vineri. La aceasta se adaugă 13, după numărul zilei în care au fost arestaţi, torturaţi şi ucişi ca fiind eretici, sute de Cavaleri Templieri, într-o zi de vineri 13, în anul 1307. Cam aşa s-au născut aceste superstiţii; credincioşii mai “slabi de virtute” au început să se teamă de ele şi astfel, frica a dominat credinţa, superstiţia a biruit religia. Şi toate acestea – până astăzi, când nenumăraţi oameni poarta la gât o cruciuliţă (care nu este altceva decât un “talisman” din panoplia superstiţiei), clamând sus şi tare cât de credincioşi sunt ei!

Nu vorbe – ci fapte!

De-a lungul timpului am încercat în paginile Revistei de Superstiţii şi Obiceiuri populare – www.superstitii.ro, nu să demontăm credinţa în superstiţii, ci să arătăm originea lor, ca fiind strict lumească şi fără atingere cu religia. Celor 60% care cred în deochi le-am dat lămuriri (click aici), celor 88% care cred în existenţa sufletului le-am desluşit existenţa reîncarnării (click aici), celor care cred în “puteri” – aşijderea (click aici); la fel pentru cei (25%) care cred în astrologie (vezi revista ElyStar – www.elystar.ro) şi, tuturor, le-am vorbit despre fenomenul “superstiţie” pe limba lor. A crede sau nu în religie sau în superstiţie, am considerat că este o problemă strict personală, iar “liberul-arbitru” (dreptul de a alege liber) pe care Dumnezeu ni l-a dat, trebuie să ni-l exercităm fiecare. Dar nu putem să nu constatăm că religiile au dreptate: nu paşii înapoi, scuipatul în sân sau amuletele ne feresc de rele, ci noi ne putem feri. De exemplu, superstiţia spune că dacă “îţi iese un preot în cale îţi merge rău”. Să fim serioşi, dacă îţi iese în cale doctorul te îmbolnăveşti, sau dacă e frizerul îţi cade părul, ori dacă te întâlneşti cu mecanicul se strică maşina? Şi, atenţie, ce spune Biserica: “Celor buni şi dacă se întâlnesc cu Satana le merge bine; celor răi, şi dacă se întâlnesc cu Dumnezeu, tot rău le merge”. Par simple cuvinte, dar sunt pline de miez: romanul ar trebui să înveţe să fie mai bun, să mai facă şi fapte bune, să aibă mai multă dragoste pentru semeni. Ştiu… veţi spune că trăim vremuri grele, ca oamenii se gândesc la propriile necazuri… Stop! Asta este: ne gândim mult prea mult numai la noi!

Să revenim…

… Alăturarea superstiţiei de religie îşi are rădăcinile în faptul că, prin tradiţie orală, se transmitea pe vremuri, totul: credinţa şi superstiţiile, obiceiurile şi învăţătură. La acestea se adăugau observaţiile făcute de cei bătrâni şi uite-aşa, toate acestea străbăteau veacurile. Toate sunt o moştenire din bătrâni, de care greu vom scăpa, căci mijloacele de comunicare din zilele noastre au încetat să mai fie doar “orale”, ele fiind scrise, audio-video şi de internet nici nu mai spunem… Dacă pe timpuri, la vreme de restrişte, ca seceta de exemplu, îşi dădeau mâna religia (preotul citea pentru ploaie), superstiţia (la sate se jucau paparudele) şi observaţia (din bătrâni se spune că “dacă umbla porcul cu paiul în rât e semn că va ploua”), astăzi lucrurile s-au schimbat. Şi, probabil se vor schimba şi mai mult…
Secolul XXI – religios? Poate. Dar nici de superstiţii nu vom scăpa…


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Published inEditorial
consiliere parapsihologica