Ca şi dansatorul Răzvan Mazilu, actorul Mihai Bendeac se machiază singur, de data aceasta într-o ordine prestabilită, care, crede artistul, dacă este respectată cu străşnicie, va pătrunde şi în spaţiul sacru al spectacolului. Într-adevăr, atmosfera pe care şi-o creează actorul seamănă cu un demers ritualic: face anumite lucruri secrete, înainte de a intra pe scenă, spune de trei ori aceeaşi rugăciune, înainte ca publicul să intre în sală, se plimbă printre scaune. Acest “ritual” începe la Bendeac înainte de a ajunge la teatru, în ziua reprezentaţiei: actorul nu poate niciodată să mănânce înaintea unui spectacol, îşi verifică temperatura, ascultă un anumit tip de muzică, foloseşte energizante pentru a-şi ajuta metabolismul. Odată ajuns în culise, actorul cântă aproape încontinuu, face exerciţii de dicţie, se machiază îndelung, ascultând muzică. Mihai Bendeac se suspectează chiar de un soi de fanatism ocult.
Cât despre zilele filmării, actorul începe cu un duş, în timpul căruia îşi spală membrele într-o anumită ordine şi, atunci când este condus cu maşina de către altcineva, Bendeac se teme că respectivul să nu dea puţin înapoi automobilul, ceea ce ar fi un semn prost. Atunci când merge pe jos la filmări sau la repetiţii, Mihai Bendeac are inclusiv superstiţii legate de străzi, care îl determină să aleagă drumuri ocolite, dificile, lungi. Superstiţia are la origine faptul că actorul a avut, la un moment dat, succes mergând pe acel drum către spectacol sau, dimpotrivă, n-a fost mulţumit de prestaţia desfăşurată în ziua în care a preferat o altă variantă.
REDACŢIA
