Superstiţiile tandemului Bobotează şi Sfântul Ioan – 6 – 7 Ianuarie

Se spune că Ajunul Bobotezei era o vreme de taină, un timp prielnic farmecelor, descântecelor, vrăjilor şi altor practici magice. Superstiţia mai spune că în noaptea dinspre Bobotează, animalele din grajduri vorbesc între ele despre vechi comori ascunse.

Obiceiuri

Boboteaza – Botezul Domnului – mai este numită şi Iordanul, după numele răului în care a fost botezat Mântuitorul. La Bobotează se sfinţesc toate apele, preotul aruncă o cruce de lemn într-o apă adâncă şi mulţi bărbaţi intră în apă aceea, încercând să o aducă înapoi. Cel care scoate crucea, se spune că are noroc tot anul. Mai nou, există obiceiul ca acesta să fie premiat şi cu bani. Alt obicei de Bobotează este Iordănitul femeilor, care constă într-o petrecere numai a femeilor, până dimineaţă, când ieşeau în uliţă şi oricare bărbat întâlnit în cale, era luat cu forţa, dus la râu şi ameninţat cu aruncatul în apă.
Cele două sărbători, Boboteaza şi Sfântul Ioan, aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Astfel, de Sfântul Ioan, există obiceiul numit „udatul Ionilor”, obicei păstrat în Transilvania şi Bucovina.

La porţile celor care poartă acest nume se pune câte un brad împodobit, iar numiţii dau o petrecere cu lăutari, apoi sunt purtaţi cu alai prin sat, până la râu, unde sunt botezaţi – purificaţi. Este obiceiul ca în această zi să se ţină post negru până când preotul sfinţeşte apa, apoi cu această apă se sfinţesc gospodăriile şi apoi oamenii beau din ea; preotul este precedat de copiii îmbrăcaţi în cămăşuţe albe şi purtând clopoţei, care strigă Kira Leisa, care este pronunţarea românească a grecescului Kyrie Eleison, însemnând „Doamne, miluieşte!”.

Superstiţii

De Bobotează nu se spală rufe spre a nu se spurca apă; se spune că atunci apa este sfinţită şi este păcat să o foloseşti astfel. Femeile nu vor spăla rufele în această zi şi nici în următoarele 7 zile, până la sfârşitul praznicului. În noaptea de Bobotează, fetele îşi visează iubitul. Ele îşi leagă de inelar un fir de mătase roşie şi un pic de busuioc; tot busuioc se pune sub pernă, iar cel iubit, poate este şi alesul, pe care fetele îl vor visa noaptea. Superstiţia mai spune că cele care cad pe gheaţă, pot fi sigure că se vor mărita în acel an. Şi, cine-ştie-câte dintre ele se vor „împiedica” atunci…
Pe vremuri, în timpul Bobotezei şi al Sfântului Ioan, era un ger de crăpau pietrele; de unde şi vorba românească despre frig: „parcă e gerul Bobotezei”. Dar vremurile acelea s-au dus…

*Citeşte şi despre Bobotează şi Sfântul Ioan Botezătorul (cine a fost el) – scurt istoric – 6 ianuarie (aici).
*Dar şi despre Bobezul cailor – 6 ianuarie (aici).

REDACŢIA

Botezul cailor – 6 Ianuarie

La graniţa dintre superstiţie şi credinţă

Botezul Cailor are loc la 6 Ianuarie al fiecărui an şi este o manifestare etnofolclorică tradiţională, despre care se spune că ar data de pe la anii 1900. Acest botez se face „la propriu” de către preoţi, la sate, fiind răspândit în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.
Se spune că cei ce-şi botează caii vor avea un an bun, cu recolte mănoase şi – de obicei – acest ritual este urmat de o alergare-întrecere de cai. Mulţi săteni cred că, deoarece calul este ajutorul omului în treburile gospodăreşti şi la muncă de pe câmp, el ar trebui purificat întocmai ca cel pe care-l slujeşte; şi de aici – Botezul Cailor.

Această datină a creat şi superstiţii, dintre care cele mai răspândite sunt:

  • ca şi în noaptea de Anul Nou şi în noaptea dinaintea zilei Botezului Cailor, fetele mari pun sub pernă busuioc pentru a-şi visa viitorul soţ;
  • calul botezat va fi mult mai sănătos şi mai viguros decât unul nebotezat;
  • afumarea grajdului pentru îndepărtarea duhurilor rele din preajma cailor.

Dacă ne mirăm că se face Botezul cailor, ce să spunem despre cei care-şi „sfinţesc” şi caii-putere, am numit autoturismele?! Poate fi o superstiţie rămasă tocmai de la Botezul Cailor!

*Citeşte şi despre Bobotează – scurt istoric – 6 Ianuarie (aici).
*Dar şi despre Obiceiurile şi Superstiţiile de Bobotează – 6 Ianuarie (aici).

REDACŢIA

Superstiţiile zilei de 1 Ianuarie

Obiceiuri şi superstiţii de Sfântul Vasile

Sfântul Vasile (mai pe larg despre el aici) fiind prăznuit în prima zi a anului, 1 Ianuarie, poartă o mare încărcătură magică. Dacă Pluguşorul, Semănatul şi Sorcova sunt colindele obişnuite la romani, nu mai puţin cunoscute sunt Vasilca şi Colindele Sfântului Vasile. Acestei zile de 1 Ianuarie i se mai spune şi „Crăciunul mic”, deoarece tradiţia populară în anumite zone izolate ale ţării păstrează credinţa că Vasile ar fi fost numele dat la naştere Mântuitorului, Iisus fiind numele pe care acesta l-a primit mai târziu, odată cu taina Botezului. În această zi plină de magie, sunt, practic, două sărbători ale căror tradiţii, obiceiuri şi superstiţii se amestecă şi se suprapun.

Vasilica şi colindele Sfântului Vasile

De ziua Sfântului Vasile, grupuri de tineri purtau din casă-n casă o tavă pe care era aşezată o căpăţână de porc împodobită cu mărgele, cetină şi panglici, cu semnificaţia ca Anul Nou să fie bogat, precum porcul tăiat a fost gras. Grupul de urători făcea urări de belşug şi an bun, iar la sfârşitul colindului, gospodarii le ofereau bani, carne şi vin. Obiceiul Vasilcăi se trage încă de pe vremea când ţiganii erau robi şi căpătau capul porcului tăiat de stăpâni; aceasta căpăţână era aşezată pe o tipsie şi era purtată apoi pe la curţile oamenilor, iar aceştia le dădeau bani sau vin şi carne. Acest obicei se practică mai ales în regiunea Munteniei şi, mai rar, în Oltenia şi Dobrogea. Pe vremuri, cu Vasilca umblau ţiganii-robi, mai ales în mediul rural; obiceiul a fost apoi preluat şi de alte etnii, dar obiceiul era răspândit pe o arie restrânsă, iar acum este pe cale de dispariţie.
Colindele Sfântului Vasile, ne-au rămas din vechime, când, de ziua acestui sfânt, la 1 ianuarie, cete de colindători cutreierau satele, cântând aceste colinde specifice. În colindele Sfântului Vasile, acesta era prezentat fie în plan ceresc, în rândurile sfinţilor, alături de Sfântul Petru sau la dreapta Maicii Domnului; fie în plan pământesc, ca plugar; şi de aici ne-a rămas Pluguşorul.

Superstiţii de Sfântul Vasile

Superstiţia spune că acum nu este vreme de dormit, căci cine doarme acum, va fi leneş tot anul; dimpotrivă, fiecare trebuie să facă ceva pentru ca anul care urmează, să fie mănos, sănătos şi bucuros. Astfel există superstiţia ca anul trebuie să fie „dezlegat” şi cete de flăcăi colindă uliţele satelor cu „Dezlegatul anului”, pocnind din bice, cântând din buciume, mergând cu buhaiul şi bătând în oale sau tobe, pentru a speria şi goni forţele malefice, seceta şi dăunătorii, pentru tot anul. Se spune că aşa cum este musafirul din prima zi a anului – bogat sau sărac – aşa va fi şi tot anul gazdei. În ziua de Sfântul Vasile se aruncă prin casă spice, iar seara se strâng, apoi, în ziua de Sfântul Ion se aruncă din nou; seara se strâng în mănunchi şi se păstrează, deoarece sunt benefice pentru durerile de cap de peste an. În această zi, femeile beau şi joacă fusul şi furca, existând superstiţia că numai astfel vor avea o cânepă frumoasă în noul an. Tot de Sfântul Vasile, flăcăii dezleagă cununiile, cu descântecul: „Slobozim câşlegile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori/ Să fie peţitori”.

1 ianuarie, Anul Nou, ziua Sfântului Vasile – zi magică, a fost, este şi va fi întotdeauna prilej de bucurie, de speranţe, de magie şi petrecere, atât la români, cât şi la alte popoare; după cum zice şi vorba românească „La anu’ şi La Mulţi Ani!”.

*Citiţi şi despre cine anume a fost Sfântul Vasile – aici.
*Dar si de unde vine Sorcova – aici.

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna IANUARIE (Gerar)

Numită în popor Gerar, Ghenarie, Calindariu sau Cărindar, luna Ianuarie este începutul unui nou an, lună bogată în superstiţii şi obiceiuri populare. Această lună prilejuieşte cele mai multe superstiţii legate de prevestirea vremii de peste an; astfel, se spune că dacă Ianuarie este cald, atunci greul vine în Februarie, sau dacă este frig în Ianuarie – va fi cald în Iulie. Se spune că dacă în săptămâna dintâi după Anul Nou picură streaşinile, atunci vara poamele vor fi viermănoase. Dacă în Ianuarie este ger bun, atunci va fi vară călduroasă, iar dacă în luna asta va fi vreme domoală, vara va fi ploioasă.

1 Ianuarie – Anul Nou şi Sfântul Vasile

Integrându-se în perioada sărbătorilor de iarnă, începută la Crăciun, obiceiurile şi superstiţiile acestei zile, care au drept scop colindatul, revin la preocupările vieţii ţăranului: muncile agricole, fertilitatea câmpului, viitoarele roade bogate. Cele mai importante texte magice ce se rostesc acum sunt Semănatul, Pluguşorul, Plugul cel mare, Vasilca, texte cu valoare augurala bazată pe principiile „magiei primei zile”; în aceeaşi categorie sunt şi colindele ce vizează bunăstarea, fizică şi materială a oamenilor: Sorcova şi Colindele Sfântului Vasile care se adresează celor apropiaţi, cunoscuţilor, prietenilor, urându-le acestora sănătate şi putere de muncă. Sunt obiceiuri frumoase, în parte uitate astăzi, începând cu Colindatul cu Vasilca (Siva); se obişnuia ca ţiganii să împodobească cu mărgele şi panglici o căpăţână de porc şi să colinde cu ea la casele gospodarilor, ei primind carne, alte bucate şi bani.

În Mehedinţi este obiceiul zis Masa Moaşei; părinţii vin cu copiii mici la moaşa, care îi trece printr-un colac împodobit, urându-le: „Că la ziua de azi, la anul şi la mulţi ani! Să crească şi să trăiască, cu noroc să se hrănească !”, apoi urmă petrecerea.
Semănatul: dacă în ajunul zilei de 1 Ianuarie s-a umblat cu plugul şi s-a arat, în această zi se umblă cu semănatul. Flăcăii umblă cu traiste cu grâu pe umeri, merg pe la case şi seamănă; gospodinele strâng după ei boabele de grâu semănate sau spicele de grâu aruncate, care vor fi de folos contra boalelor.
Alt obicei este Dezlegarea anului, un obicei săvârşit în colectiv de grupuri mici sau cete de flăcăi, care umblă pe uliţă colindând cu buciume, bice sau oale, pentru a înlătura relele: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare. Feciorii dezleagă atunci şi câşlegile (cununiile) cu descântecul „Slobozim câşlegile/Să mărităm fetele/Umblaţi feciori/Să vie peţitori”.

Superstiţii de 1 ianuarie

Ziua de 1 Ianuarie a născut diverse superstiţii: se spune că atunci se înnoiesc toate şi toate trebuie să fie bune. Dacă în ziua aceea pui gând bun la toate şi le meneşti tuturor de bine, îţi dă Dumnezeu sănătate, bucurie, noroc şi spor. Nu e bine să fierbi găină în aceata zi, căci precum găină râcâie cu gheara tot înapoi, tot aşa vor merge lucrurile înapoi; e bine să fierbi cap de porc, căci el răneşte cu râtul înainte şi tot spre spor vor merge şi treburile gospodăriei. Altă superstiţie spune că dacă, după ce te speli, îţi ştergi faţa cu ban de aur sau argint, vei fi curat, sănătos şi-ţi prieşte tot anul care începe. Altă superstiţie îndeamnă fetele să se ducă despletite la un mesteacăn sau alt arbore şi să descânte pentru măritiş, pentru bunăstare şi peţitori. În această zi vânătorii împuşcă o ţarcă (coțofană), ungând puştile cu sângele ei; superstiţia spune că astfel vor avea noroc tot anul la vânat şi nimeni nu le strică puşca. Există superstiţia că dacă în ziua de Anul Nou e ger mare şi pe omăt se văd steluţe, e semn că anul ce urmează va fi un an bun şi vor fi multe cununii, sau, dacă în ziua de Anul Nou se roşeşte cerul spre Răsărit, va fi an ploios, iar dacă noaptea va fi lina şi senină, an bun prooroceşte. Şi acum şi înainte vreme, se scriau biletele care erau puse în plăcintă, aşa-zisa plăcintă cu răvaşe; cei care mănâncă plăcintă găsesc răvaşele care le menesc pentru anul care vine. Tot în această zi, copiii merg cu Sorcova (mai multe amănunte aici).

De la 2 Ianuarie la Bobotează

Începând cu 2 Ianuarie până pe 5 Ianuarie este perioada umblatului cu crucea; preotul, însoţit de cantor care poartă găletuşa cu apă sfinţită şi busuioc, umblă pe la case cu Iordanul. După plecarea preotului, copiii, cu lumânarea aprinsă înconjoară casă, gospodăria şi grajdurile pentru a fi ocrotite împotriva fulgerelor, a morţii năpraznice, precum şi a altor necazuri. Superstiţia spune ca lumânarea trebuie păstrată în casă pentru a fi reaprinsă în caz de pericole şi necazuri mari în cursul anului ce urmează.
Ajunul Bobotezei – prima mare sărbătoare a noului an – aduce cu sine obiceiul specific ajunurilor, deschiderea cerurilor şi, implicit, aflarea ursitei. Tot în ajunul Bobotezei se Colinda cu Chiraleisa; cete de copii cu clopoţei, tălăngi şi fiare vechi, sunând din ele şi purtând la căciuli busuioc, brad şi vâsc, le cântă gospodarilor: „Chiraleisa/Spic de grâu/Până-n brâu/Oi lânoase/Vaci lăptoase/Secara/Cât scara/Spicul/Cât voinicul”. Superstiţia spune că e bine să arunci boabe de porumb înaintea preotului când vine cu Iordanul ca să-ţi ouă găinile, iar când pleacă să mături după el ca să nu ai purici peste vara; dar nu arunca gunoiul afară de Boboteaza că îţi arunci norocul.
Boboteaza sau Botezul Domnului, zisa şi Iordanul sau Chiraleisa, este sărbătoarea care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Această sărbătoare presupune mai multe obiceiuri, între care: Iordănitul sau colindul cu Iordanul, când cete de mascaţi colinda prin sate, apoi, Muiatul Ionilor care constă în udarea celor numiţi Ion, sau Încurarea cailor, o întrecere a cailor care are loc la marginea satului (mai multe amănunte aici). Ardeasca este obiceiul focului în jurul căruia se fac hore şi se sare peste foc. Sunt mai multe superstiţii de Boboteaza; între acestea aprinderea şi săritul focului sau aprinderea unor petice şi fluturarea lor, se crede că apără de lupi, de şerpi sau de rele sau de boale. În această zi, există superstiţia că dacă fetele se duc la rău înainte de ivirea zorilor, se băgă în apă şi pun apa în cap de nouă ori, descântând: „Apa curgătoare/Fă-mă iubitoare/Tinerii să mă iubească/Bătrânii să mă cinstească”, vor avea noroc la peţitori. Cine vede un cal alb de Boboteaza va avea noroc tot anul, iar fata care îl vede, sigur se mărită în acel an.

Alte obiceiuri şi superstiţii în ianuarie

Ziua Sfântului Ioan Botezătorul – 7 Ianuarie – reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. Este însoţită de obiceiul Iordănitului femeilor sau Ţonţoroiul femeilor, care se întâlneau, petreceau şi apoi ieşeau în sat şi pe care bărbat puneau mâna îl duceau la rău şi-l udau. Iordaneala era făcută de feciori, care stăteau la uşa bisericii şi luau pe sus oamenii, nelăsându-i până nu le dădeau bani. Prin unele sate treceau Uraţii pe la casele oamenilor şi întindeau peste gard o prăjină să le fie pus cârnaţi, friptură şi de-ale mâncării. Superstiţia spune că cine lucrează de Sânt-Ion va fi lovit de foc, de fiarele pădurii, de boli; dacă în această zi va fi ger, vitele vor fi sănătoase peste an.
Alte superstiţii: a treia zi după Boboteaza să nu arunci cenuşa din vatră, că-ţi mănâncă dihorul găinile. La 16 Ianuarie este Sfântul Petre de iarnă (cel Şchiop), care deschide Anul Lupului, ce cuprinde Filipii de iarnă, Filipii de toamnă şi Sf. Andrei; este ziua cea mai importantă din Anul Lupului. Superstiţia spune că cine nu ţine această zi va fi pedepsit de divinităţile meteorologice ale miezului iernii pastorale, Fulgerătoarele, cu fulgere, tunete şi viscole, iar lupii îi vor ataca gospodăria.
Şi, în sfârşit, obiceiurile şi superstiţiile zilei de 30 Ianuarie, Sfinţii Trei Ierarhi sau Trisfetitele; se spune că la Trisfetite se schimbă vremea; superstiţia cere să ţinem această zi, fiindcă altfel soţul/soaţa poate muri, se mai ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a nu orbi. La 31 Ianuarie sunt Filipii de iarnă, ultima dintre cele trei zile ale lupului, consacrata patronului ei, Filip Şchiopul. În această zi, superstiţia spune că trebuie ascunsă sarea, să nu ia cineva din ea, căci e rău de lupi şi de pagubă. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei.

REDACŢIA

Halloween – Rit păgân, superstiţie sau sărbătoare creştină? (31 Octombrie)

Imediat după 1989, “barierele” au dispărut, diversele obiceiuri, superstiţii sau sărbători, îndeosebi americane, au început să fie practicate şi la noi. Este cazul Zilei Îndrăgostiţilor (Valentine’s Day), dar şi al Halloween-ului (ziua tuturor sfinţilor). În cazul celei din urmă, aceasta se sărbătoreşte pe 31 octombrie şi conţine rituri tipice pomenirii morţilor, dar şi cele ale sărbătorii de An Nou. Este un amestec de ritual păgân, superstiţie şi sărbătoare creştină. Să vedem de unde provine aceasta.

Halloween – denumirea

După cum veţi vedea mai jos, în secolul al VII-lea, ziua de 1 Noiembrie era Ziua tuturor sfinţilor, adică “All Hallow’s Day”; cum superstiţia spunea că în noaptea de dinaintea acestei zile, lumea spiritelor se întrepătrunde cu lumea celor vii, s-a păstrat obiceiul de a se sărbători “All Hallow Even” adică ajunul – 31 Octombrie. De aici până la prescurtarea pe care o cunoaştem azi – Halloween – n-a fost decât un pas.

Halloween – scurt istoric

Celţii, trăitori acum 2000 de ani pe teritoriul Irlandei, Marii Britanii şi nordului Franţei, marcau sfârşitul verii şi începutul anului nou la data de 1 Noiembrie. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou, spiritele se pot întoarce pe pământ spre a-şi căuta un nou trup; ele strică recoltele, sperie copiii şi fac numai răutăţi. De aceea, pe 31 octombrie, ei sărbătoreau Samhain-ul, un ritual păgân de alungare a fantomelor, a spiritelor, în care se făceau ruguri sacre pe care se sacrificau animale şi grâne, pentru îmblânzirea şi îndepărtarea acestor spirite. De frig, celţii erau îmbrăcaţi cu blana animalelor, iar tăciunii din focurile rituale erau purtaţi cu grijă în case pentru a aprinde focurile în vatră, focuri ce aveau acelaşi rol de a alunga spiritele. După cucerirea romană, Samhain-ul celtic s-a combinat cu sărbătoarea romană a comemorării morţilor – Feralia şi cea a zeiţei Pomona. În secolul al VII-lea când pe pământurile celţilor a pătruns creştinismul, Papa Bonifaciu al IV-lea a stabilit ziua de 1 Noiembrie ca fiind ziua tuturor sfinţilor şi martirilor creştini; ajunul acestei zile dând tonul la sărbătoarea religioasă. Astfel, o sărbătoare cu rădăcini în păgânismul celtic, a devenit sărbătoare a bisericii creştine.

Halloween – astăzi

Pe continentul american, această tradiţie a fost adusă de coloniştii englezi şi de cei irlandezi. Cum se desfăşura Halloween-ul? Exact ca pe vremea celţilor şi a zorilor creştinismului, dar cu “mijloacele” de astăzi. Se poartă costume, prefigurând îmbrăcămintea celţilor care azi ne-ar da fiori; se poartă măşti, precum celţii purtau capete de animale pentru a speria spiritele. Se scobesc dovleci în care arde o lumânare, întocmai ca vechii celţi care purtau spre case tăciunii aprinşi, dar acum dovlecii au forme “înspăimântătoare”. Până în anii ’30 focurile celtice pentru sacrificii şi procesiunile de ziua morţilor din Anglia, erau înlocuite de parade şi petreceri în tot oraşul. Tot cam prin acei ani a fost reanimata o rămăşiţă de superstiţie, “trick or treat”, care se trage din obiceiul ca în timpul procesiunilor din Anglia, cerşetorii să se roage pentru ceilalţi, iar aceştia le ofereau aşa-zisa “prăjitură de suflet” pentru a fi siguri că nu vor fi păcăliţi; acum copiii costumaţi merg din casă în casă, bat la uşă şi primesc bomboane. Se practică “sperietură” şi se spun poveşti de groază, cu toate că nimeni nu mai crede în revenirea spiritelor; ba mai mult, se petrece şi se dansează în reuniuni “tematice”, în tot locul.

Halloween – la noi

Românul snob, şi nu numai el, a preluat urgent această sărbătoare cu rădăcini europene păgâne, de la americani, pentru că orice prilej de distracţie e bun şi pentru noi. Şi la noi se fac petreceri de Halloween, cu măşti, costume, mai puţini dovleci şi fără obiceiul copiilor “trick or treat”. Şi asta, deşi mulţi tineri nu sunt interesaţi de tradiţia sau superstiţia asta, se întâmplă să petreacă, totuşi, Halloween-ul, doar pentru că au încă un prilej de distracţie. Şi, cine poate să-i condamne pentru asta?
Mai interesant este ca şi noi avem o astfel de sărbătoare, numită “Noaptea Sfântului Andrei”, care vine cu obiceiurile şi superstiţiile ei, despre care vom vorbi aici.

*Află şi care anume sunt Ceremoniile de Halloween din materialul acesta – click aici.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Ceremonii de Halloween – 31 Octombrie

Numele Halloween derivă şi din faptul că în calendarul creştin apare cu o zi înaintea zilei de toţi sfinţii („All Hallow’s Day”). În calendarul celtic era ultima zi a anului. În noaptea aceea, toate vrăjitoarele, spiriduşii, spiritele şi duhurile rele ieşeau şi se dedau la rele. Zânele bune apăreau tot atunci, dar numai de la lăsarea serii şi până la miezul nopţii. Această sărbătoare este considerată propice pentru fenomenele supranaturale; încă mai este celebrată, în Scoţia, cu muzică şi veselie. Vechii celţi aprindeau ruguri şi apoi făceau cercuri de jar şi cenuşă. În cerc şi aproape de circumferinţă, toţi participanţii puneau câte o pietricică. Dacă, a doua zi, o piatră era mişcată sau în afara cercului, se credea că cel care a pus-o va muri în mai puţin de un an. Astfel de superstiţii morbide nu au mare trecere în zilele noastre; superstiţiile cu privire la norocul în dragoste sunt mai populare. Iată câteva procedee care nu se efectuează decât de Halloween.

Ca să-ţi vezi viitorul mire = într-o cameră în care e aprinsă doar o lumânare în faţa unei oglinzi, priveşte în oglindă cu atenţie, în timp ce mănânci un măr sau îţi piepteni părul. Ursitul îşi va arăta chipul în oglindă.
Există, la ţară, o veche superstiţie cum că, dacă o femeie mănâncă un peşte sărat înainte de culcare, ursitul îi va stinge setea cu o cană cu apă în vis.

Ca să afli cine se căsătoreşte primul = se pun 4 căni goale pe o masă rotundă. Într-o cană se pune un inel, în alta un bănuţ şi în alta un fir de portocal înflorit sau un fir de iarbă-neagră. A patra cană rămâne goală. Participanţii, legaţi la ochi, vor înconjura masa de 3 ori şi apoi vor atinge câte o cană. Cel cu firul se va căsători primul; cel cu banul nu va cunoaşte sărăcia; cel cu inelul va fi fericit în dragoste; cel cu cană goală nu se va căsători.
Un test similar se poate face cu 3 farfurioare: una cu apă curată, una cu apă murdară şi una goală. O femeie care vrea să-şi afle norocul este legată la ochi şi condusă spre masa având mâna stângă întinsă. Apoi i se spune să atingă o farfurioară. Cea cu apă curată îi spune că se va mărita în curând cu un bărbat chipeş; cea cu apă murdară – că va lua un văduv; cea goală, că nu se va mărita.

Obiceiul este ca, de Halloween, să se mănânce piure de cartofi. Şi acest fel de mâncare ne oferă o metodă divinatorie pentru a afla cine se va căsători primul dintre mesenii necăsătoriţi. Se introduc în cantitatea de piure gătită un inel, un bănuţ, un nasture, o formă de inimioară, o scoică şi o cheie. Se sting luminile şi fiecare mesean, cu o furculiţă sau o lingură, încearcă să găsească obiectele. Cel cu inelul se va căsători primul, cel cu banul va fi bogat; cel cu nasturele va rămâne necăsătorit; inima arata dragoste pasională; scoica – lungi călătorii; cheia – mult succes şi putere.

Ca să afli dacă te înşeală = de Halloween, alege una din scrisorile de la persoana iubită, mai ales una cu declaraţii fierbinţi. Pune-o deschisă pe masă şi apoi impatureste-o de 9 ori. Prinde-o cu un ac, pune-o în mănuşa stângă pe care apoi băga-o sub pernă. Dacă în acea noapte visezi argint, pietre preţioase sau semipreţioase, sticlă, castele sau apă curată – declaraţiile sunt sincere şi iubitul/a îţi este credincios/oasă; dacă visezi lenjerie, furtună, foc, lemn, flori sau că te salută, iubitul este prefăcut şi te-a înşelat.

Ca să afli cu ce fel de bărbat te vei mărita = este un vechi şi ciudat obicei, acum practic dispărut, care spune că fetele trebuie să meargă câte două într-un câmp cu varză şi acolo să se lege la ochi. Apoi fiecare pereche, ţinându-se de mână, să caute o varză şi s-o smulgă din pământ. Dacă tulpina este înaltă – soţi înalţi; scurtă – soţi scunzi; dacă tulpina e strâmbă – soţi necinstiţi şi bolnăvicioşi; tulpina subţire (moale) – soţi fără voinţă; tulpina tare – soţi puternici şi hotărâţi. Dacă atârna bucăţi de pământ de rădăcinile verzei e semn de bogăţie; dacă rădăcinile sunt curate e semn de sărăcie.

Un alt obicei ciudat, care ar arăta starea financiară a viitorului soţ, are nevoie de un amestec, în formă de pastile, din: unt, zahăr, nucă prăjită, nucşoara, alună. Se înghiţeau 9 “pastile” înainte de culcare. Dacă soţul urma să fie bogat şi “de viaţă”, femeia visa aur, pietre preţioase, mătăsuri; dacă visa ţesături – om al bisericii; vis întunecat – avocat; agitaţie şi confuzie – comerciant; tunete şi fulgere – militar sau marinar; furtuna şi ploaie – funcţionar sau va lucra în casa altuia.

Ca să afli dacă îndrăgostiţii vor fi fericiţi = mai multe persoane stau în jurul unui foc în aer liber, apoi un bărbat îşi invită aleasa inimii să pună o nucă pe jăratec; apoi repetă şi el gestul. Dacă nucile ard abia strălucind sau mocnit, cuplul a fost predestinat să aibă iubire şi viaţa lungă şi armonioasă. Dacă nucile se crapa sau pocnesc tare ori se mişcă brusc în foc, atunci bărbatul şi fata se vor certa foarte mult, căci temperamentele lor nu se potrivesc unul cu altul.

“Pescuitul” merelor = Halloween nu e complet fără acest obicei. Fiecare participant primeşte un măr în care taie un mic lăcaş unde se introduce câte un răvaş. Merele se pun într-un lighean cu apă şi fiecare încearcă să apuce câte unul cu dinţii, apoi se citesc răvaşele; ele pot fi de genul “Soţul îţi va fi om important şi frumos”, “Iubitul te înşeală”, “Fereşte-te de un brunet care pretinde că te iubeşte” etc.

Seminţe de cânepă = un obicei vechi cere ca fetele să iasă într-un câmp cu cânepă, să scuture seminţe şi să spună: “Sămânţă de cânepă, cum vii după mine, arata cine-mi va fi mire”. Apoi, rasucind-se brusc, fetele vor avea o viziune a viitorului soţ.

*Citeşte şi Halloween – Rit păgân, superstiţie sau sărbătoare creştină?aici.


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Noaptea Sfântului Andrei – 30 Noiembrie

Se spune despre noaptea zilei 30 Noiembrie că atunci, ordinea cosmică este răsturnată, şi lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor. Ziua de 30 era denumită ziua Lupului sau Godinetul şchiop şi multe din practicile ajunului acestei zile şi din ziua respectivă se leagă de lupi. Dacii venerau Lupul, avându-l ca simbol pe steagul lor de luptă, sărbătorindu-l în ajun şi în ziua respectivă. Se spune că dacă în această noapte vitele mugesc, asta înseamnă că vin lupii; pentru a le feri de lupi gospodarii fac o cruce din ceară şi o lipesc pe cornul drept al vitelor. Iată cum descrie Vasile Alecsandri Noaptea Sfântului Andrei… “Vin strigoii, se adună / Părăsind a lor secrii / Voi, creştinelor popoare / Faceţi cruci mântuitoare / Căci e noaptea-ngrozitoare / Noaptea Sfântului Andrii!…”

Superstiţii şi obiceiuri

Denumită şi Noaptea Strigoilor (mai multe despre Strigoi puteţi citi aici), noaptea zilei de 30 Noiembrie a dat numeroase superstiţii care au devenit apoi obiceiuri. Există superstiţia că în această noapte lupul îşi poate îndoi gâtul, “îşi vede coada”, devine mai sprinten şi prada nu-i mai poate scăpa nicicum. Tot acum spiritele morţilor favorizează divinaţia şi toate actele magice. Este un timp nefast în care strigoii ies din cimitire şi pocesc oamenii, le sug sângele, leagă sau iau potenţa bărbaţilor, “strica” taurii, fură sporul vitelor, se joacă cu urşii şi lupii. În ajun şi ziua este interzis să se lucreze în casă. Se spune că Sf. Andrei împarte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine să mături, tot din cauza lupilor, nici să dai gunoiul afară din casă, să nu dai cu împrumut nimic şi nici măcar să nu dai de pomană. Se fac prevestiri meteo: dacă este senin şi luna plină, iarna va fi cu moină; dacă noaptea este întunecată, prevesteşte iarnă grea; sau se pune o crenguţă de măr în apă acum şi până la Sf. Vasile dacă înfloreşte, va fi un an nou roditor.

Cine lucrează de Sf. Andrei se îmbolnăveşte de Ignat. Pentru a fi feriţi de moroi şi strigoi, gospodarii ungeau uşile şi ferestrele cu usturoi. Fetele măsoară acum 9 ceşcuţe cu apă într-o strachină şi o pun la icoană până a doua zi; apoi măsoară din nou cele 9 ceşcuţe; dacă rămâne în strachina fie şi numai o picătură de apă, vor avea noroc; altfel, dacă ultima ceşcuţa nu se poate umple înseamnă că nu se vor mărita nici anul viitor şi nici noroc n-o să aibă. Practicile divinatorii se făceau şi cu ajutorul a 3 căpăţâni de usturoi puse într-o covată păzită de o bătrână la lumina lumânării; dimineaţa, covata era “jucată” în mijlocul horei, se împărţea usturoiul care apoi era folost ca leac sau la farmece şi descântece.

Alte superstiţii şi obiceiuri menite a feri oamenii de relele strigoilor şi lupilor: “Bocetul Andreiului” era o practică de sacrificiu, acum fiind înlocuită cu o păpuşă din cârpă care este bocită, iar sacrificiul în sine a fost înlocuit cu tăierea porcului. “Aflarea ursitului” era o practică divinatorie făcută de fete, care se petrecea la fântână, la coteţul porcului, la gard sau la poarta casei, sau chiar la masă, cu usturoi. ÎN ACEASTĂ NOAPTE SE PUNE GRÂU LA ÎNCOLŢIT şi după felul cum creşte aflăm dacă anul ce vine va fi bun sau nu. “Covaşa” era o băutură rituală preparată din mălai şi faină sau mălai de porumb şi de mei, fermentată, despre care se spune că fiecare om “este dator să mănânce covaşă în această zi, pentru a fi ferit de strigoi”. Toate acestea erau însoţite de petreceri şi ospeţe, cu mâncare şi băutură, toate petrecute la adăpostul caselor, bine unse cu usturoi.

Astăzi doar la sate se mai pot vedea acestea, în mediul urban rămânând doar petrecerile, acum asemănătoare mult cu sărbătoarea catolică a Halloween-ului despre care puteţi citi mai multe aici.

*Citeşte şi Cine a fost Sfântul Andrei – aici.

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri de Sf. Dumitru – 26 octombrie

Acum, se spune că Sf. Dumitru desfrunzeşte pădurea şi-i adună pe toţi la Focul lui Sâmedru; ciobanii coboară cu oile de la munte şi toată lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se va aşeza o oaie albă, vremea va fi bună şi, dimpotrivă, dacă oaia este neagră, va fi iarnă grea. De Sf. Dumitru se adună cu toţii la Sărbătoarea recoltei; se fac focuri mari şi se dau la vale roţi “de foc”, de fapt, roti din paie şi fân, cărora li se dă foc. În această zi – 26 Octombrie – iarna este “descuiată” şi, în afară de focurile rituale, femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot tăciuni din foc şi-i aruncă spre livezi, pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.
Superstiţia spune că dacă de Sf. Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, atunci iarna vor fi zăpezile mari; şi dacă este belşug de gutui iarna va fi grea. Dacă e doar frig şi senin în această zi, iarna va fi mai uşoară.
În mediul urban românesc din perioada interbelică a secolului trecut, există un “obicei”. Cum la acea dată nu existau blocuri, aproximativ jumătate din populaţia urbană era formată din proprietari de case, iar cealaltă jumătate erau chiriaşii. Ei bine, obiceiul de care vorbeam, “lucra” ca o superstiţie care spunea că mutatul trebuie făcut numai de Sf. Dumitru, când străzile erau pline de trăsuri şi “camioane” (de fapt, platforme de lemn trase de cai) care purtau “calabalâcul” chiriaşilor, dintr-o casă în alta.
Vremurile s-au schimbat, obiceiul mutatului a dispărut, însă la sate încă există “focurile de Sâmedru”, focurile sfântului Dumitru.

*Citeste si despre:
Cine a fost Sfantul Dumitru – 26 Octombrieaici.
Preacuviosul Parinte Dimitrie cel nou de la Basarabi – 27 Octombrieaici.

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna OCTOMBRIE (Brumărel)

Luna Octombrie este zisă şi Brumărel, căci atunci începe să cadă bruma. Sunt multe superstiţii legate de această lună, cele mai multe legate de prevestirea timpului, astfel: dacă în Octombrie cade multă brumă şi zăpadă, luna Ianuarie va fi moale şi călduţă; dacă bubuie în Octombrie, sunt semne de iarnă uşoară; cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor. Sunt şi alte superstiţii şi obiceiuri, multe legate de cele două mari sărbători ale lunii: 14 Octombrie – Sfânta Cuvioasa Parascheva şi 26-27 Octombrie – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi Cuviosul Dimitrie cel Nou.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfânta Parascheva

Sfânta Cuvioasa Parascheva este pe 14 Octombrie; în această zi, la sate, se face “îngroparea” verii; se face o masă comună la biserică, cu bucate multe şi alese, dar mulţi gospodari postesc cu desăvârşire în această zi, pe care poporul o numeşte şi Vinerea Mare, indiferent în ce zi cade această sărbătoare, căci se spune că Sfânta a fost chinuită de păgâni într-o zi de Vineri. Nu se mănâncă nuci sau alte poame care au cruce, în această zi. Superstiţia spune că dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curând; cum va fi această zi, aşa va fi mereu până la Sfântul Dumitru.
În dimineaţa acestei zile, ciobanii caută să vadă cum s-au culcat oile: dacă stau grămadă, iarna va fi grea; dacă stau împrăştiate, va fi uşoară. Din superstiţie nu se lucrează, fiind primejdie de boli; nu se coase căci va fi rău de traznet, de grindină, de boli de ochi sau de cap. Cine va coase sau va toarce, va face negi pe mâini. Acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieiii să fie născuţi înainte cu două săptămâni de Paşte; superstiţia spune ca mieii ce se vor naşte vor fi frumoşi şi pestriţi. Din această zi, până la 27 Octombrie nu e bine să se semene secară, căci e primejdie de moarte pentru semănător.

Alte superstiţii în Octombrie

După Sfânta Parascheva, urmează 17 Octombrie, când este o nouă sărbătoare consacrată lupilor, care vine şi ea cu superstiţii şi se ţine pentru a fi feriţi de lupi. În această zi se încleştează dinţii de la darac (pieptenul cu care scarmănă lâna) şi se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii, părului şi pieilor de animale, de teamă lupilor. Pe 18 Octombrie este Ziua Lupului, Lucinul, care deschide un ciclu de trei Filipi de Toamnă; în această zi e rău de lupi şi se spune că Lucinul se ţine tot de vite, ca să nu se stingă de boale. Şi, în sfârşit, ziua de 25 a lunii, când este Ajunul Sfântului Dumitru, o sărbătoare cu caracter funerar, care conţine: pomeni, ruguri şi veghea rituală. Acum se face “focul lui Sâmedru”; superstiţia cere ca peste foc să sară copiii ca să fie sănătoşi tot anul, sau tinerii; cei care reuşesc să sară se vor căsători în decursul anului. Când focul este aproape stins, fiecare gospodar ia câte un tăciune, care este aruncat apoi în livadă, pentru că pomii să rodească şi în anul care vine. De altfel, focuri rituale se pot face şi în livadă. Se spune că iarnă grea este prevestită de abundentă nucilor şi gutuilor.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfântul Dumitru

Acest sfânt sărbătorit la 26 Octombrie este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului, este patronul păstorilor şi garantul soroacelor. În această zi începe “Vara Samedrului” care ţine patru zile. Această zi este zisa a soroacelor; pe vremuri se refăceau contractele de închiriere şi chiriaşii se mutau; tot acum se împart oile. Toamna, la Sfântul Dumitru, se spune că “se slobod sărindarele”, adică se desfac învoielile şi se face pomană mare la biserică. Semnele superstiţioase sunt numeroase: se tunde coama cailor, ca să aibă păr frumos; oamenii nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi. Se spune că la Sâmedru morţii se fac moroi, vârcolaci şi strigoi (mai multe amănunte despre aceştia – aici), necăjindu-i pe oameni.
Puteţi citi mai multe amănunte despre superstiţiile şi obiceiurile de Sf. Dumitru – aici.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfântul Dumitru Basarabov

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia Română, este sărbătorit la 27 Octombrie, a treia zi a sărbătorii Sf. Dumitru, zisă Poitră lui Sâmedru (poitra este prânzul din a doua zi de praznic), sau Caii lui Sâmedru, sau Filip Şchiopul. Câinii lui Sâmedru sunt lupii lui Sfântul Dumitru; se ţin spre a fi feriţi de lupi, spre a nu se câinii (înrăi) inima oamenilor şi ca să fete bine oile. Există superstiţia că privighetoarea este apărată de căpuşe de către Câinii lui Sâmedru.

REDACŢIA

Superstiţii legate de Sfânta Fecioară Maria – 15 August şi 8 Septembrie

În popor se spune că dacă vrei să “sămeni” trebuie să începi după Adormirea Maicii Domnului. De altfel, cele două date în care sunt prăznuite naşterea şi moartea Sfintei Fecioare Maria sunt socotite ca sfârşitul verii şi începutul toamnei, timpul când oile încep să coboare de la munte, începe sezonul nunţilor şi lucrările agricole de toamnă. Tot acum ia sfârşit postul; care are reguli fixe de ce anume trebuie să se mănânce în fiecare zi a săptămânii, iar oamenii îşi cauta iertarea unii-altora pentru a-şi purifica şi sufletele, nu numai trupul. Credinţa în Sfânta Fecioara Maria este mare şi praznicele sale sunt ţinute cu sfinţenie; cu atât mai mult postul, iertarea şi datinile. Dar aceste datini nasc superstiţii care însoţesc toate cele de mai sus şi ele sunt urmate cu aceeaşi “sfinţenie”. Iată câteva dintre ele:

De Sfânta Marie mare, în august, se culeg plante de leac, care puse sub icoana Maicii Domnului se spune că dobândesc puteri tămăduitoare. Ziua Adormirii Maicii Domnului (15 August) este prin părţile Moldovei, zi de pomenire a morţilor iar nu de sărbătoare onomastică; cel mult, aceasta se poate sărbători pe 8 septembrie. Dar să vedem superstiţiile legate de această zi. În multe sate româneşti nu se aprinde focul cu două zile înainte; nerespectarea acestei superstiţii aduce pericol de boală, incendiu şi boli care pocesc pentru cei ce mănâncă gătit la foc în acele zile. Dacă gospodarii satelor lucrează în acea zi, recoltele lor vor fi blestemate şi fără roade, vitele se îmbolnăvesc şi gospodăria se destrama.
Dimpotrivă, pe 8 Septembrie fiecare casă trebuie să aibă candela aprinsă pentru alungarea spiritelor rele (Satana) şi pentru preamărirea naşterii Fecioarei Maria. În aceste zile mamele nu gătesc pentru a-şi feri copiii de boli; de asemenea, se spune că dacă aprinzi focul – de foc vei pieri. Oamenii merg la biserică unde înalţă rugăciuni Fecioarei: fetele de măritat pentru un “ursit” bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, bărbaţii pentru recolte bogate. Este multă credinţă în toate, dar şi multă superstiţie.

În sfârşit, amintim o legendă plină de gingăşie: se spune că Ana, mama Mariei, a rămas “grea” mirosind o floare. De atunci ar fi rămas vorba: “copil din flori”.

*Ce s-a întâmplat în ziua când Maica Domnului a adormit (15 August) – click aici
*Editorial: Istoric – Cine a fost Sfântă Fecioară Maria – click aici

Coordonator material: Radu Botez – parapsiholog
www.parapsiholog.ro

Superstiţii şi obiceiuri în luna SEPTEMBRIE (Răpciune)

Denumirea populară a lui Septembrie este Răpciune sau Viniţel, adică luna vinului, căci începe culesul şi stoarcerea strugurilor pentru vin. Se spune că dacă tună în Septembrie, în luna lui Faur, adică în Februarie, va fi zăpadă multă şi anul va fi manos. Altă vorbă din popor spune că, dacă în această lună vor înflori scaieţii, asta înseamnă că va fi o toamnă lungă şi frumoasă; dar ducerea timpurie a rândunelelor înseamnă că şi iarna se va aşterne iute.

1 septembrie – Indictionul

La 1 septembrie este Indictionul, adică începutul Anului Nou bisericesc. La sate, această zi se ţine pentru roadele pământului, este zi de hram. Se spune că, după cum este această zi, aşa este tot anul: dacă dimineaţa este ploioasă, primăvara va fi ploioasă; dacă la amiază este frumos, va fi anul bun; dacă toată ziua este ploaie sau soare, tot anul va fi ploios sau secetos. Dacă ziua este posomorâtă, toamna va fi rea şi oamenii nu-şi vor putea strânge recoltele; dacă va tună în această zi, va fi toamna lungă. Puteţi citi mai multe despre “1 Septembrie – Indiction” aici.

8 septembrie – Sântămărie Mică

În această zi se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului, ziua este numită în popor Sântamarie Mică şi este perioada care marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei; după cum spune vorba populară “A trecut Sânta Marie; Spurcă cainii-n pălărie”, adică nu se mai poartă pălărie, se pun cuşmele. Acum încep să se ducă rândunelele… În această zi se fac praznice pentru răposaţi, iar cei fără de copii se spune că trebuie să meargă la biserică, să se roage pentru a primi şi ei prunci, cum au primit sfinţii Ioachim şi Ana. O zi înainte şi una după această zi, se zice că sunt Cercurile Sfintei Mării; superstiţia spune că cine lucrează în Cercurile Sfintei Mării va suferi de lovituri; gospodinei care lucrează acum i se va vărsa oală ce fierbe pe foc şi-i va arde copilul. De asemenea, există superstiţia că “e rău” de izbituri, de lovituri, de dureri circulare în jurul capului, dacă se lucrează în aceste zile.

14 septembrie – Ziua Crucii

În această zi se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci (mai multe amănunte aici); este opusul Alexiilor de la 17 Martie (detalii aici) şi reprezintă momentul când pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele, şerpii şi plantele care au fost lăsate la lumină de cu primăvara. În plan simbolic, această zi atrage interdicţia consumării alimentelor care poartă crucea: usturoi, nucă, peşte etc. În această zi, numită şi Carstovul viilor, e bine să se cheme preotul la vii şi pivniţe şi să se înceapă culesul viilor. În magia populară românească, aceasta este ultima zi în care se mai pot culege ierburi de leac pentru ritualurile şi practicile magice. Există superstiţia numită “strugurele lui Dumnezeu”; se zice că ultimul butuc de vie nu se culege, strugurii fiind lăsaţi că ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului. Alte superstiţii de Ziua Crucii: flăcăii pun în buzunare busuioc, ca să-l joace la horă, să le poarte noroc, să fugă răutăţile de la ei şi să îi încununeze cinstea. Se spune că florile şi verdeaţa de pe crucea sfinţită la biserică sunt bune pentru “lăutoarea” capului (spălatul pe cap) şi pentru feritul casei de tunet şi fulger, dacă sunt puse la streaşină.

Alte superstiţii şi obiceiuri în Septembrie

La 22 ale lui Răpciune, este Macinica Foca, a treia sărbătoare a sfântului cu acelaşi nume – Foca, nume asociat în mentalitatea populară cu focul devastator pe care-l poate trimite; de aceea nu se lucrează în această zi, temându-se de foc. În 24 Septembrie sunt Teclele Berbecilor, sărbătorile de toamnă consacrate lupilor, care se păzesc cu străşnicie, căci sunt “rele” de foc şi de lupi, care pot da iama la berbeci şi oi. La 29 Septembrie este Nunta oilor, ziua este numită Vara lui Mioi (Sân-Mihai), când se slobozesc arieţii (berbecii) în turma de oi pentru reproducere; se spune că, de cade ghinda înainte de Sân-Mioi, iarna vine curând.

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna AUGUST (Gustar)

August, numit în popor Gustar, Gustea, Secerar sau Măsălar, are în cursul său o seamă de sărbători pastorale, însoţite de un întreg alai de obiceiuri şi superstiţii. El începe cu două săptămâni de post, Postul Adormirii Maicii Domnului, care se socoteşte a fi tot atât de mare ca Postul de dinaintea Paştelui, din care se zice că este chiar rupt. Se spune că Postul Paştelui ţinea nouă săptămâni, dar oamenii intrau în primăvara prea slăbiţi şi, de aceea, s-au rupt două săptămâni din el şi s-au pus înaintea Sânta-Mariei Mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi.

Superstiţii în Postul Adormirii Maicii Domnului

Perioada de post, care ţine între 1-14 August, începe cu Închinarea sau Scoaterea Sfintei Cruci; prima zi a lui Gustar, este zisa Macaveiul ursului sau Împuiatul urşilor, este respectată de gospodari pentru a nu le mânca ursul vitele şi oile. La Macavei se spune că “se-nvârte frunză-n tei” şi nu e bine să se mai culeagă teiul. În această zi nu se lucrează, nu se mulg nici vacile, doar se slobod viţeii să sugă şi, atunci se spune că este Paştele viţeilor. Urmează pe 6 August Pobrejenia, despre ale cărei superstiţii puteţi citi (aici); este ultima zi când se mai pot culege plante de leac. La 14 august este ziua Cercurilor Sfintei Mării, care se ţin o zi înainte şi o zi după Sfânta Maria. Superstiţia spune că femeile însărcinate trebuie să ţină această zi, pentru a naşte uşor; cele care lucrează în această zi, vor suferi mult la naştere. Tot acum, noaptea, doi paznici se duceau la cimitirul satului, luau în tăcere ţărâna de pe un mormânt, o duceau la vrăjitoare, care săvârşeau prin cuvinte magice legatul viilor, pentru a fi ferite de stricăciunile graurilor.

Superstiţii de Sfânta Maria Mare

Ziua Adormirii Maicii Domnului – 15 August – este numită în popor Sfânta Maria Mare; este o zi de hotar a lunii august: acum se tocmesc pândarii pentru vii şi se leagă, prin magie, ciocul păsărilor pentru a nu prăda viile. Se spune că planta numită “palma Maicii Domnului”, culeasă în această zi, fiartă şi folosită la scăldătoare, apară de boli. Pe vremuri, obiceiul era ca bărbaţii să poarte căciulă între Sântamarie şi Sângiorz, iar cei care uitau să schimbe pălăria cu căciulă, la Sfânta Maria Mare, erau strigaţi cu zicala “A venit Sântamarie/Te-ai… în pălărie!”. Doar în această zi specială, se mai pot culege flori de câmp şi flori de leac, care se pun la icoana Preacuratei, apoi sunt bune de leacuri şi descântece. Superstiţia spune că dacă înfloresc trandafirii la Sfânta Maria, va fi o toamnă lungă. Puteţi citi despre “Adormirea Maicii Domnului”, pe www.rugaciuni.ro.

Alte superstiţii şi obiceiuri

În a doua jumătate a lui august, la 16 August, este ziua Cercurilor Sfintei Mării, care se ţine ca mai sus. În aceeaşi zi, sunt pomeniţi Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voda şi fiii săi (amanunte aici). Ziua de 23 este pentru gospodari nelucrătoare, pentru ca lupul să nu le prăpădească turmele, căci numele martirului Lupu (pomenit în această zi – detalii aici) a fost asociat cu animalul de pradă; ziua este şi un semn al apropiatelor sărbători de toamnă, prin tradiţie consacrate lupului. Urmează 25 August, Vartolomeii; superstiţia spune că din această zi cucul nu mai cânta. Numele Vartolomei aminteşte de “(în)vârtire” şi poporul zice că “se suceşte ziua, ca puiul în găoace”, ziua dă înapoi şi creşte noaptea. Superstiţia spune că orice presupune învârtire, sucire, nu trebuie săvârşit în această zi: nu se toarce, nu se trage la tocilă, nu se face mămăligă; acum este sărbătoarea oilor şi ele nu trebuie să capete ameţeală, să căpieze. Ziua de 29 August, Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, aduce superstiţia că nu este bine să fie tăiat tot ce este rotund, fie legume sau fructe sau pâine; superstiţia mai spune să te fereşti a mânca poamă roşie, curechi roşu sau fiertură roşie, aluzie la sângele sfântului. Ziua mai este numită “Crucea mică” şi este rea de friguri. Există obiceiul începutului postului negru, zis sec, de la cruce până la cruce, din 29 August până la Înălţarea Crucii, la 14 Septembrie (mai multe puteţi citi aici).

REDACŢIA

Superstiţii de Pobrejenie – 6 August

La 6 August, odată cu sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă, are loc şi sărbătoarea populară denumită Obrejenia sau Pobrejenia, a schimbării veşmintelor şi despărţirea de vară. Tradiţia populară spune că acum natura începe să-şi schimbe veşmântul şi, încet-încet, se pregăteşte de toamnă. Păsările migratoare se pregătesc şi ele de plecare, iar gâzele şi târâtoarele încep să intre în pământ, la adăpost de vremea rece. La această sărbătoare se spune că toţi oamenii au obligaţia de a se împăca unii cu alţii – dacă au fost certaţi. Berzele pleacă spre ţări mai calde; oamenii nu trebuie să plece acum în călătorie, pentru că, se spune, vor rătăci drumul de întoarcere. De Pobrejenie se duc strugurii la biserică pentru a fi sfinţiţi; tot acum se culeg şi ultimele plante de leac. Superstiţia spune că dacă, în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului când cade Pobrejenia, plouă mult, înseamnă că iarna ce urmează va fi bogată în ninsori. Se spune că cine se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun), sigur va fi vindecat.

Se mai spune că cine mănâncă struguri înainte de 6 August, deci “nesfinţiţi”, dar şi perje (prune), îşi afuriseşte maţele, deoarece acestea trebuiau să fie mai întâi “citite” la biserică şi abia apoi să fie mâncate. Se mai spune că dacă fetele se spală în ajunul acestei sărbători, aşa cum nu mai creşte iarba, aşa n-o să le mai crească “coadele” (cosiţele). Despre oamenii care nu-şi vedeau umbra capului la răsăritul soarelui în dimineaţa zilei de Pobrejenie, se spunea că vor muri până la sfârşitul anului. Copiii “proboziţi” (certaţi) în ziua de 6 August, se spune că vor fi mustraţi tot timpul anului. Cei care nu ţin Pobrejenia, vor fi uscaţi şi gălbejiţi, ca florile ce încep să se ofilească din această zi. Nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, ca apele se răcesc, iar cerbii vin şi le spurcă. Cine spala rufe de Pobrejenie, va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Femeile ce poartă prunci, de vor ţine această zi, vor avea naştere uşoară. Şi, în sfârşit, se crede că aceasta este una dintre acele zile sfinte în care se deschid Cerurile, iar cei aleşi de Dumnezeu, pot vedea Porţile Raiului.

*Puteţi citi mai multe despre însemnătatea acestei zile – click aici

REDACŢIA

Sf. Ilie – datini, obiceiuri – 20 Iulie

În Marea Carte care este Biblia, se povesteşte despre proorocul Ilie, care a trăit în sec. al IX-lea i.Ch., pe vremea regelui Ahab. El preamărea pe Dumnezeu, trăia în deplină neprihănire, prevestea seceta şi aducea ploaia, totul cu ajutorul credinţei sale nesmintite în Dumnezeu (1Regi 17-20 ; 2Regi 1-2). Este bine să citiţi dvs. singuri această frumoasă şi adevărata povestire, pentru că sfârşitul ei este minunat: Ilie este ridicat la cer şi pus deoparte, deoarece el nu putea suferi moartea şi, deci, nici învierea, ca fapt imposibil înainte de sacrificiul lui Iisus. Ilie a fost “căruţaşul Raiului” şi din goana lui aruncă fulgere şi traznete asupra păcătoşilor şi a dracilor de pe pământ. Dar cum “Dumnezeu nu doreşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor la credinţă” (Ezechiel 33:11), Ilie continua să “vâneze” doar dracii ascunşi pe pământ.

Ce zice datina…

În ziua de 20 iulie, zi în care Ilie a fost răpit într-un car de foc şi s-a înălţat, dispărând, se sărbătoreşte astăzi, în aceiaşi zi, Sfântul Ilie cel care fulgeră şi trăzneşte.

Odată cu această zi se încheie practicarea obiceiurilor de invocare a ploilor (paparudele, despre care poţi citi mai multe aici). În ziua de Sânt’ Ilie, femeile duc la biserică busuioc, pe care-l pun la icoane, iar după slujba îl duc acasă unde este ars, iar cenuşa sa este pusă la nevoie, pe bubele copiilor. Mărul este pomul lui Ilie. Se spune că până la 20 iulie nu e bine să mănânci mere ca să nu-l superi pe Sf.Ilie şi să te trăznească. În această zi gospodinele duc la biserică şi mere pentru sfinţire; abia apoi se pot mânca, atunci şi după 20 iulie. Se mai spune că în această zi nu este bine să stai sub un carpen, deoarece dracul trage la acest pom şi poţi fi trăznit de Sf.Ilie care-l ţinteşte pe drac. Fă-ţi cruce cât de des poţi când tună, fulgeră şi trazneste – zice credinţă populară – pentru că Dumnezeu a zis lui Ilie: “în toate să dai, dar în cruce să nu dai!“. Fetele nemăritate se scaldă goale în noaptea de Sf.Ilie în lanurile de cânepă; apoi se culca şi dacă visează cânepă verde, vor lua flăcăi; dacă visează cânepă uscată înseamnă că ursitul poate fi un văduv. Se mai spune că în revărsatul zorilor zilei de Sf.Ilie se culeg ierburi de leac, de vrăji, de farmece.

…Leac şi babei colac… se zice în popor!

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna IULIE (Cuptor)

Denumită popular luna lui Cuptor, luna Iulie se mai numeşte şi luna fierbinţelilor şi a coacerilor. Se spune că aşa cât e de cald în luna lui Cuptor, tot aşa va fi de frig în Faur (sau Făurar, Februarie). Lună prin tradiţie consacrată secerişului, temerea principală a oamenilor era aceea de a nu-şi pierde recolta obţinută cu atâta trudă. De aceea, luna iulie este plină de zile în care este evitat lucrul, din dorinţa de a nu chema grindina sau incendierea grânelor.

Ana-Foca

În prima zi a lunii este Ana-Foca, o sărbătoare a focului, care poate cuprinde tot ce are mai de preţ gospodarul. Se spune că cine nu păzeşte Ana-Foca şi lucrează la vie, soarele îi va dogori via şi aceasta se va usca. Această zi e rea de trăsnet şi de foc şi se ţine pentru a fi ferit tot anul de dăuna prin foc sau prin roaderea lucrurilor din casă de către şoareci.

Cosmandinul

Tot pe 1 Iulie se ţine şi ziua fraţilor Cosma şi Damian, porecliţi Doctori fără de arginţi, căci umblau şi tămăduiau fără să ia plată; ziua lor – zisa Cosmandinul – se ţine pentru a fi feriţi de boli.

Sfântul Sisoe

Acesta, pomenit de mulţi, a fost de fapt un cuvios credincios în Christos, care a trăit în vremea Romei antice, retras în pustie, vindecând şi făcând miracole. Pentru cuvioşia sa, poporul l-a numit „sfânt” şi mulţi îl invocă, fără însă a-i cunoaşte povestea (mai multe detalii – aici). Ziua lui este pe 6 Iulie şi este ţinută pentru copiii ce zac de „strânsoare”, de gâlci, de bube şi de alte suferinţe.

Panteliile

Surorile lui Sf. Ilie, Panteliile, reprezintă punctul culminant al sărbătorilor de vară: şapte zile înainte şi şapte zile după Sf.Ilie, în care acţionau severe interdicţii de lucru, în vederea bunei stări a recoltelor. Panteliile se ţin în perioada 13-27 Iulie; deoarece ele pot să pârjolească şi să ardă recoltele, forţa lor distrugătoare putea fi diminuată prin diferite interdicţii de muncă, în cele 14 zile de Pantelii, care sunt pline de superstiţii. În acest interval, sunt trei zile numite Circovii Marinei, 15-17 Iulie. Prima dintre ele, Ciurica, era o divinitate răzbunătoare, care „ciuruia” în bătaie pe cei care lucrau de ziua ei, care se ţine pentru sporul casei, superstiţia spunând că nu se dă nimic din casă. Altă superstiţie de Ciurică: dacă vrei să nu-ţi moară păsările de arşiţa verii să dai de pomană o găină neagră; sau se făceau cercuri de flori, prin care se treceau copiii bolnavi şi cei apucaţi de spaime. În cea de a doua zi de Circovii Marinei, superstiţia spune că nu e bine să te piepteni, să tai unghiile, să scoţi gunoiul din casă; e primejdie de jigănii: lupii vin şi strică vitele, fiind rău de pocitură, lovituri sau „luat din iele”. Sunt zile rele de cusut, de măturat, iar în noaptea de Marină, deci pe 16/17 Iulie, femeile goale zvântă balegă de nuielele gardului, ca să se usuce, aceasta fiind bună pentru bube şi descântat.

Marina sau Paliile

A treia zi a Circovilor Marinei, este Marina măcinica sau Paliile, când oamenii se fac fraţi de cruce şi se numesc fraţi, iar femeile surate. Superstiţiile sunt numeroase: nu se toarce, nu se coase, nu se taie în potloage şi nici cu foarfecele nu se umblă; se spune că cine nu ţine Marina, are parte de opăreala câmpului, de lupi, de pocituri; dar cine o ţine are lipici în dragoste. Este recunoscută şi magia făcută la Circovii Marinei, cu pelin, mărar sau cu buruieni de câmp, pe care o bătrână le face un cerc, prin care trec bolnavii şi copiii care au diferite suferinţe. Tot în ziua de Sf. Marina se culege in, din care se fac baiere (legături) de dragoste. Se spune că, aşa cum e vremea la Marina, aşa va fi toată toamna. Cântatul cicoarelor (mici insecte de câmp) prevesteşte o toamnă lungă şi îmbelşugată.

Sfântul Ilie sau Parliile

Acest sfânt, sărbătorit pe 20 iulie, este prin excelenţă patronul verii, al arşiţei, incendiilor, dar şi al grindinei, pe care o poate trimite asupra recoltelor, dacă nu-i este respectată ziua; Sf. Ilie este şi patronul albinelor. Superstiţia spune că nu e bine să mănânci mere înainte de Sf. Ilie, iar atunci, întâi duci merele la biserică sau dai de pomană la copii. Dacă nu duci mere întâi la biserică, copacii nu mai rodesc anul viitor; cine nu ţine ziua lui, nu are noroc la albine. Altă superstiţie este ca până în această zi să nu arunci mere în sus sau să le tăi cu cuţitul, pentru că e rău de grindină. La fel, se spune că dacă bate piatra de Sf. Ilie, după aceea nu mai e pericol; dacă va tuna în această zi, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Magie : de Sf. Ilie se culeg plante din câmp, se stropesc cu sânge de cocos şi se folosesc drept scaldă pentru cei betegi, care altminteri nu se mai pot vindeca (mai multe despre datina de Sf. Ilie puteţi citi – aici). Pe 21 iulie, Circovul lui Sf. Ilie al din urmă, este ziua dintâi a săptămânii Parliilor, zi în care e rău de foc, de arşiţă şi de boli arzătoare.

REDACŢIA

Noaptea Sânzienelor – Obiceiuri şi superstiţii

Singura sărbătoare păgână pe care tradiţia populară sătească o sărbătoreşte la Solstiţu de vară (detalii pentru fiecare an – aici), o regăsim şi în calendarul creştin-ortodox la 24 Iunie – Sânzienele sau Drăgaica. Unele surse spun că numele vine de la Sânta Diana, zeiţa romană a vânătorii şi pădurilor; altele spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce şi suav – sânzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zânele, iar în sudul ţării – Drăgaicele. Spre deosebire de iele (mai multe detalii aici), care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele. Se mai spune despre ele că-i ajută pe oameni să se tămăduiască, să-şi găsească perechea sau să afle viitorul recoltei.
Tot ele, se spune, „amuţesc cucul”; el cântă prima oară de Blagoveştenie, cam pe 25 Martie şi continuă să cânte timp de 3 luni şi apoi, brusc, spre sfârşitul lunii Iunie, în perioada solstiţiului de vară, cântecul cucului încetează. Cântatul cucului – se spune – dezvăluie oamenilor cât mai au de trăit şi, fiindcă numai Dumnezeu ştie cât îi e dat omului să trăiască, ele îi iau cântul. Pe seama lor circulă în popor proverbul „cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”. Se mai spune că în noaptea de 23/24 iunie Sânzienele dansează, plutesc pe Pământ şi îndeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii săi. Sânzienele sunt denumite în Dobrogea, sudul Moldovei şi Muntenia – Drăgaice sau Drăgaica sau Sânziana, Mireasa, Împărateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Drăgaicei sunt identice cu cele ale Sânzienelor din Oltenia, Banat şi Transilvania, iar cel care a descris pentru prima dată acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.

Dansul Sânzienelor

Sărbătoarea de Sânziene tine o noapte şi-o zi şi începe la asfinţitul zilei de 23 când fetele şi feciorii culeg flori de sânziene şi fac din ele coroniţe înmiresmate; pentru fete şi femei coroniţa are forma rotundă care prefigurează Soarele a cărui sărbătoare este de fapt aceasta. Pentru bărbaţi şi flăcăi coroniţele sunt în formă de cruce; chiar şi bătrânii îşi fac coroniţe şi vom vedea de ce. Odată culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore în timp ce sunt făcute multele coroniţe. Când sunt gata începe Dansul Sânzienelor, în care sătenii, flăcăi şi fete, împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru că se spune că ele apară oamenii şi odihnesc morţii. Apoi, cu chiuituri, veselie şi strigături, fiecare aruncă pe case ori pe paturi coroniţa sa, punându-şi fiecare o dorinţă sau o întrebare: fetele, bineînţeles despre feciori, femeile despre gospodărie, flăcăii despre fete, bărbaţii despre recolte, iar bătrânii despre sănătate şi viaţă. În cazul în care coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se împlineşte; căzând, înseamnă că nu.

Noaptea focurilor

Sărbătoarea continuă şi este o sărbătoare a Soarelui, a dragostei şi a setei de viaţă. Cu bucurie şi plini de voioşie, alaiurile pornesc acum – este deja noapte – spre dealuri, pe câmpii, în liziera pădurii sau pe malul râurilor. Începe „noaptea focurilor” şi a „făcliei de Sânziene”. Flăcăii poartă torţe, făclii aprinse, aprind şi focuri, în care se întrec: cine, ce sat are focul cel mai viu, are cei mai mulţi flăcăi care se întrec în rotirea făcliilor, cine e meşter mai priceput să scoată mai multe scântei. Spectacolul este mirific. Se sare peste foc, apoi se scalda-n rău perechi-perechi fiindcă e sărbătoarea dragostei. Nevestele tinere se scalda-n roua sânzienelor pentru a „purcede grele” adică pentru a avea copii şi pentru ca aceştia să fie frumoşi şi sănătoşi. Se întorc în sat târziu, obosiţi dar bucuroşi.

Iarba de leac

Înainte de a se culca, însă, fetele mari pun sub pernă sânziene pentru a-şi visa alesul, bătrânii şi bolnavii se-ncing cu flori de sânziene pentru că Sânzienele „îţi iau durerea”, fetele îşi pun în san aceleaşi flori, pentru a mirosi frumos. În dimineaţa de 24 Iunie, încă o dată se scalda-n rouă, îşi pun flori în păr şi pleacă pe coclauri, prin păduri, poiene şi livezi: buruienile de leac, culese acum sunt motivul pentru care toată suflarea se agită. Ierburile de leac culese în ziua de Sânziene sunt considerate cele mai tămăduitoare şi toţi le cunosc şi le culeg, cântând, glumind şi râzând.

Obiceiurile de Sânziene (Drăgaica) sunt păstrate mai bine în Lunca Someşului, Maramureş şi Oltenia, dar ele sunt întâlnite în toată ţara sub o formă sau alta. Este o sărbătoare veselă, de pe urma căreia, toamna, se fac multe nunţi.
Dacă aveţi ocazia, mergeţi să asistaţi la o astfel de sărbătoare. Este o ocazie bună să vedeţi că, încă, se păstrează obiceiuri strămoşeşti şi că, încă, poporul român n-a uitat să râdă şi să se veselească româneşte.

*Citiţi şi despre Legenda Sânzienelor – aici.

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna IUNIE (Cireşar)

Luna Iunie, zisa Cireşar, Cireşel sau Luna Cireşelor, când – pe vremuri – gospodarii uscau cireşe şi vişine pentru iarnă, are pe seama sa o mulţime de superstiţii. Se spune că dacă tună mult şi fulgeră în Iunie, atunci vara are să fie nouroasa; se mai spune „Rusalii umede – Crăciun gras”, cu sensul că dacă plouă de Rusalii, vom avea belşug de Crăciun. Dacă vântul de miazănoapte bate în Iunie, atunci grâul va da rod bogat; dacă plouă în Iunie, va fi grâu, dar nu va fi mălai. Sunt multe superstiţii, dar şi obiceiuri în luna Iunie, iar cele mai importante între acestea sunt la 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele sau Drăgaica şi la 29 iunie, şi Sfinţii Apostili Petru şi Pavel. În jurul acestora s-au născut şi s-au păstrat, toate cele ce, apoi, ne-au parvenit nouă.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

În noaptea dinaintea acestei zile, ajunul sfântului Ioan Botezătorul, este unul dintre marile ajunuri ale anului, moment în care se face apel la practici oraculare referitoare la soarta recoltelor şi destinelor individuale. În noaptea de 23 spre 24, adică spre Drăgaica (vezi şi „Noaptea Sânzienelor” – aici), există obiceiul zis Făclia de Sânziene, făcută din lemn de brad uscat în care se îndeasă răşină şi surcele de molid; flăcăii se adună pe un deal, se joacă cu făcliile, învârtindu-le de la răsărit spre apus. Când făcliile sunt pe cale să se stingă, ei pleacă spre sat, înconjurând cu ele grădinile şi înfigându-le în livezi şi holde. Ziua de 24 Iunie zisa şi Sf. Ioan de Vară, Ziua Soarelui, Ursina sau Amuţitul cucului, este numită şi miezul verii sau cap de vară. Oamenii nu lucrează, fiindcă şi soarele se odihneşte. Se spune că soarele joacă pe cer, cine-l vede toată vara îl doare capul. Drăgaica este doamna florilor, numită în unele zone Împărăteasă, Mireasa, Regina Holdelor; dacă i se nesocoteşte ziua, superstiţia spune că vor fi vârtejuri (tornade), vijelii, grindină şi că ea lasă florile fără de miros.
*Vezi mai multe amănunte în „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” – aici.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Zisa şi Sân-Petru de Vară sau Sărbătoarea Lupilor, această sărbătoare este patronul agricultorilor. Superstiţia spune că nu e bine să scuturi merii, până în această zi, pentru a feri holdele de grindină; acum încetează să mai cânte cucul şi privighetorile. Superstiţia spune că Sfântul Petre pocneşte din bici de sar scântei, care se prefac în licurici, iar aceştia sunt blagosloviţi de sfânt să arate calea celor rătăciţi prin păduri. Acum se ţin Moşii de Sân-Petru, când se împart colaci, lumânări şi mere dulci şi acre. Sărbătoarea Lupilor se ţine pentru a nu se da lupii la vite. Există superstiţia că dacă un om pistruiat se spala cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul, nu i se vor mai înmulţi pistruii. Altă superstiţie: dacă tună sau fulgeră în această zi, nucile şi alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.
*Despre viaţa Sfinţilor Măriţi Apostoli Petru şi Pavel citeşte aici.

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna MAI (Florar)

În popor se spune: Mai e Rai ; şi tot poporul este cel care numeşte luna Mai ca fiind Florar. Este lesne de înţeles de ce este luna aceasta numită Rai; pământul se umple de flori, vremea se încălzeşte şi pentru toate acestea şi multe altele, poporul sărbătorea venirea lui Florar cu multă bucurie.

Armindeni

Astfel era numită ziua de întâi de Mai, când se sărbătoreşte ziua Sfântului prooroc Ieremia, de la care se trage şi numele acestei zile: Armân sau Irmin den, însemnând ziua profetului Ieremia. În această zi se împodobesc uşile caselor cu crengi verzi, ca semn al fertilităţii, creanga respectivă fiind numită arminden şi păstrată până la seceriş când, uscată, aprindea focul pentru coacerea pâinii noi. Se spune că acest obicei se trage de pe vremea lui Iisus, armindenul fiind semnul pus de jidovi pe casa Sa, pentru a o recunoaşte a doua zi, când veneau să-l prindă; dar a doua zi, toate casele aveau la uşa câte o creangă identică. Tot de 1 Mai se practică conservarea vinului vechi, pentru ca vinul să nu facă „floare” se trata cu planta magică a anotimpului, pelinul; cum spune poetul „Pelin de Mai/Venin de Rai”.

Băutul Mărţişorului

Băutul Mărţişorului este petrecerea câmpenească din ziua de Armindeni, de 1 Mai, când se scoate mărţişorul de la 1 Martie. Superstiţiile acestei zile sunt multe: se spune că Sf. Ieremia aduce rodul şi belşugul; dar se şi plimbă prin holdele celor ce nu ţin această zi cu un coş plin cu piatră, cu care va “bate” holdele acelora. Se spune că, în această zi, trebuie să bei vin-pelin pentru înnoirea sângelui şi pentru a fi sănătos tot anul. De altfel, pelinul se poartă şi la brâu sau în sân, pentru a fi feriţi de friguri; se pune pelin în cofele de apă pentru a se feri de boală. Cine nu sărbătoreşte Armindenul, nu are parte de bucate, de roade, de holde. Pelinul recoltat în această zi era leac pentru malarie, dureri de stomac, umflături şi boli de ochi. Una peste alta, Armindenul „se ţine” pentru a intra cu sănătate în vara.

Ispasul, Înălţarea Domnului

Este o sărbătoare cu data mobilă, care se sărbătoreşte în a şasea săptămână de la Paşti. Se spune că Ispas ar fi fost un personaj mitic, care ar fi asistat la Înălţarea Domnului; deoarece el a fost un om vesel, credincioşii caută să fie şi ei veseli în această zi. Superstiţii de Ispas: în acesta zi oamenii se bat cu leuştean, ca să se îngraşe; femeile şi fetele se încing cu leuştean, pentru sănătate şi pentru a avea copii frumoşi şi sănătoşi. În această zi de Înălţare, femeile împart merinde pentru sufletele morţilor, căci atunci se înalta sufletele lor la Cer şi să aibă merinde de drum. În drumul lor spre Cer, unele spirite ale morţilor se pot rătăci, rămânând pe pământ unde vor deveni moroi, strigoi (detalii suplimentare aici); de aceea, există superstiţia că dacă culegi şi sfinţeşti flori, frunze şi ramuri de nuc, de alun, leuştean sau paltin şi loveşti vitele şi oamenii cu ele, aceştia vor fi feriţi de moroi sau strigoi. Împotriva trăsnetului se pune leuştean la ferestre şi casele se împodobesc cu frunze verzi de paltin. Superstiţia spune să nu dai din casa foc sau sare în ziua de Ispas; foc – pentru că tot anul vei avea inimă rea ca focul şi sare – dacă ai vaci, acestea nu vor mai da smântână. Se spune că, tot ce se seamănă după Ispas nu rodeşte şi că, numai până la Ispas e bine a semăna porumbul, că altfel nu se mai coace.

Superstiţii de Costandinul Puilor

Sărbătoarea cu data fixă în calendarul ortodox, 23 Mai, a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi maică sa Elena, este şi data limită calendaristică pentru semănatul porumbului, ovăzului şi meiului. Această zi se mai cheamă în popor, ca fiind Costandinul Puilor, căci se spune că în această zi păsările de pădure îşi învaţă puii să zboare. Cu ziua de Constantin şi Elena se spune în popor că începe vara; cine lucrează în această zi, va avea bucăţele arse pe câmp. Nu se lucrează şi pentru a se feri de distrugerea holdelor şi a strugurilor de către păsările cerului. Gospodinele au superstiţia că dacă vor lucra în această zi, ulii le vor mânca puii din bătătură. După ziua de Constantin şi Elena nu se mai pune nimic în pământ, fiindcă se crede că degeaba căzneşti, întrucât totul se va îngălbeni ca aurul.

Moşii de Vară, Rusaliile, Sfânta Treime

Acestea sunt sărbători cu date mobile; Moşii de Vară se ţin în sâmbăta celei de a şaptea săptămâni de la Paşti; Rusaliile în Duminica ce urmează, iar ziua de Luni după Rusalii este închinata Sfintei Treimi. Ele sunt însoţite de alte obiceiuri şi superstiţii, pe care le găsiţi în „Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Sâmbăta Morţilor şi Rusalii” (aici).

REDACŢIA

VESELI DE 1 APRILIE! – Superstiţii de 1 Aprilie

Ziua Păcălelilor şi Ziua internaţională a păsărilor. Dar pe noi ne interesează primul aspect. De unde vine? Cum se… manifestă? şi, ce superstiţii avem de 1 Aprilie?
Ziua de 1 Aprilie a fost întotdeauna un prilej de distracţie şi, cum e sănătos să râzi, ne bucurăm şi noi când avem prilejul. Se pare că originile acestei zile se regăsesc, că multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că, odată cu această schimbare, mulţi nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. şi atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulţi neadaptaţi sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiţi „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificaţia iniţială şi păstrând doar… nebunia. Pentru că e o nebunie veselă şi plăcută!

Ziua Păcălelilor este un obicei foarte răspândit în întreaga lume: în Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Franţa, în S.U.A., Germania şi… la noi. Cei păcăliţi erau porecliţi în Franţa „poisson d’Avril”, în Anglia „noddy”, în Scoţia „cuc de Aprilie”. Tot în Franţa, de 1 Aprilie se trimit felicitări cu peşti, bomboane-peşti, dar cel mai adesea se agaţă un peşte de hârtie, pe spatele păcălitului.

Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră, se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii, pentru că: ori acestea nu durează, se destramă, ori soţul va fi „sub papuc”. La noi, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie, tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit. Tot anul? Nu-i cam mult? Dar dacă aşa zice superstiţia, să ne grăbim să păcălim pe cineva. Pardon: ce vă spunem mai jos nu-i păcăleală.

Acest obicei n-a fost lăsat să treacă nici de mass-media, fără să-i… celebreze. Vă dăm mai jos câteva păcăleli nostime datorate mass-media. În anul 1983 Associated Press anunţa ca „întemeietor” al păcălelilor de 1 Aprilie pe… împăratul Constantin, care, zicea respectiva agenţie de presă, pe 1 Aprilie şi-a pus măscăriciul să fie împărat pentru o zi. Păcăleală sau nu, lucrul ar fi fost posibil. În 1986, „Le Parisiene” lasa francezii uluiţi cu anunţul că celebrul Tour Eiffel va fi dezmembrat! Ce mai păcăleală! În 1955 „Irish Times” anunţa că cei de la Disneyland negociază cu guvernul rus aducerea (era să zic „moaştelor”) lui Lenin în parcul de distracţii cu acelaşi nume. Bună glumă! Iar altă, şi mai bună: în 1998 un ziar din Alabama anunţa, foarte serios, rotunjirea constantei Pi (3,14…) la… 3 rotund-rotunjor. Că gluma e bună!

Se fac şi glume on-line: de 1 Aprilie în nu-ştiu-care an, Google a pus pe jar multe inimi însingurate, odată cu oferirea unui serviciu, aşa-zis nou, cu denumirea „Google Romance”, unde tot omul ar fi putut găsi perechea potrivită. Sigur că păcăleală a avut destui amatori… La noi, mai în anii trecuţi, mass-media s-a întrecut în păcăleli, dar se pare că n-au fost grozave, din moment ce nimeni nu-şi aminteşte de ele.
Dar cele mai multe „glume” – mai mult sau prea puţin bune – le vom gusta (sau nu?) noi – românii, de 1 Aprilie când se vor scumpi multe articole „de lux”, printre care şampania şi produsele din tutun. Şi dacă ar fi doar asta, am gusta „gluma”, dar mai sunt şi alte… păcăleli de 1 Aprilie…

REDACŢIA

Superstiţii şi obiceiuri în luna APRILIE (Prier)

Luna Aprilie sau Prier, debutează cu 1 Aprilie, ziua cuvioasei Maria Egipteanca, zisa la noi Maria Iteanca, această zi fiind consemnată în calendarul internaţional şi ca ziua păcălelilor (mai multe despre ziua păcălelilor – aici). Superstiţia spune că cine nu ţine această zi, va fi ispitit şi va păcătui, ca Maria Iteanca, iar cei care lucrează vor suferi de sminteli şi lovituri, ei, vitele şi păsările lor. Pe 11 aprilie este ziua Sfântului Antipa al dinţilor, iar cine nu-l cinsteşte, va suferi dureri mari de dinţi şi măsele.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfintele Paşti

În Sâmbăta Mare se face pască; se spune că dacă ai pomi fructiferi fără rod, atunci când face aluatul de pască, gospodina să-şi şteargă mâinile de aluat pe scoarţa acelor pomi. Există superstiţia că cine cade sau se împiedică, ducându-se la Învierea Domnului, îi va merge rău tot anul. Vezi şi “Superstiţii în Săptămâna Mare” (aici).
Se spune că cine se naşte în ziua de Paşti, mai ales când se trage clopotul prima dată la biserică, va fi norocos toată viaţa. Superstiţia spune că cine moare de Paşti, în Săptămâna Luminată sau chiar între Înviere şi Înălţare, ajunge în Rai, căci păcatele îi vor fi iertate şi, aşa cum arată şi uşa deschisă din mijlocul altarului, uşile Raiului sunt deschise.
Cojile de ouă roşii se aruncă pe o apă curgătoare; superstiţia spune că ele ajung la Blajini şi astfel ei îşi dau seama că a venit Paştele. Nu e bine să iei sare cu mâna din solniţa de Paşte, căci îţi vor transpira mâinile tot anul. Vezi şi “Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii de Paşti” (aici).

Vinerea Scumpă…

…sau Izvorul Tămăduirii, în prima vineri după Paşti, se ţine pentru mântuirea sufletelor. Se spune că din lacrimile Maicii Domnului picate pe pământ, au ieşit în mai toate părţile, izvoare tămăduitoare, făcătoare de minuni şi cine s-ar spăla în aceste izvoare, mai cu seamă în această zi, se vindecă de orice boală ar fi cuprins. Această zi „se ţine” (adică nu se lucrează) pentru: bogăţie şi belşug, pentru spor în gospodărie, pentru leac de boală; pentru rodul vitelor, acestea se udă, dar şi ca să nu bată piatra.

Paştele Blajinilor…

…sau Lunea morţilor, este prima zi de Luni după Pasti. În această zi se fac bucate alese şi se împart, cu credinţa că morţii numai în această zi sunt liberi şi pot gusta din mâncarea preparată. Se ţine ca să mănânce şi morţii cărora nu li s-au făcut pomeni. Nu se lucrează în această zi la câmp, că e rău de vifor şi trăsnet; femeile nu ţes şi nu cos. Superstiţia spune că cine ară în ziua de Paştele Blajinilor, va vedea boii săi morţi; femeile o ţin ca să nu aibă vise rele şi ameţeli; dacă lucrezi este primejdie de foc.

Noaptea Buciumului

Se spune că în noaptea de 21/22 Aprilie, suflă în bucium ursitoarele şi aduc noroc la casa omului. Superstiţia spune că în noaptea asta, vrăjitoarele ies dezbrăcate, doar cu un test (cuptor de lut pentru copt) pe cap, pentru a lua sporul bucatelor, pe umăr cu unelte agricole pentru a lua sporul holdelor, în mână cu o găleată pentru a lua sporul laptelui; în spate iau un sul spre a lua sporul ţesătoarelor. Pentru a se apăra de farmece, sătenii suflă în bucium.

Ajunul zilei de Sfântul Gheorghe

Mănicătoarea este o plantă, despre care se spune în popor că este „propteaua” Sfântului Gheorghe. Cine o mănâncă are spor la lucru, cine se spală cu fiertura ei, devine harnic. Se spune că cine doarme în noaptea de ajun de Sf. Gheorghe în ieslea vitelor, le aude vorbind. În ajun se pune sălcie şi rugi la ferestre ca să nu intre strigoii (alte dealii şi tehnici de protecţie – aici). Oamenii se bat cu urzici în ajun, pentru a fi harnici şi iuţi tot anul. Tot acum se face „Focul Viu” din două beţe de lemn uscat, ce nu trebuie să se stinga tot anul; flăcăii sar peste foc, apoi iau câte un tăciune cu jar şi îl duc acasă, pentru foc şi noroc, pentru ca nimic rău să nu se apropie de casă şi gospodărie.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfântul Gheorghe

Se spune că cine doarme în această zi, ia somnul mieilor şi va fi somnoros tot anul. La Sf. Gheorghe se face „măsuratul oilor”, de fapt, măsuratul laptelui, de către baciul turmei. Se mai spune că cine se spală cu rouă în dimineaţa acestei zile, va fi frumos, sănătos şi rumen tot anul. Vezi mai multe superstiţii de Sfântul Gheorghe – aici.

Alte superstiţii şi obiceiuri în APRILIE

Ziua de 25 este ziua Sfântului Marcu şi „se ţine” pentru că el „mijloceşte cu înlesnire plata vămilor”. Se spune că este păcat să se lucreze în această zi, căci nici rândunica nu-şi face cuib atunci. Nu se înjugă boii, căci vor şchiopăta; se spune că „e rău” de boli, izbituri, vijelii, grindină; nu se dă nimic din casă şi nu se bat pari. În 30 Aprilie este ajunul Armindenului; femeile nu lucrează în casă, nici la câmp, căci există superstiţia că cine munceşte în această zi, va avea parte de vifor şi grindină.

REDACŢIA