Denumirea populară a lunii Decembrie este Undrea, dar şi Luna lui Cojoc, Ningău sau Luna lui Andrei; sunt şi ziceri populare despre luna Decembrie: „În Undrea, iarna-i grea” sau „Undrea geros aduce an manos” şi se spune că această lună fiind geroasă, gerul înţeapă de parcă-ţi baga ace, undrele, andrele în piele. În categoria prevestirilor de timp, vecine cu superstiţia, se mai spune că „De va fi Crăciun ploios, va fi Paşte friguros” sau “cum va fi vremea la începutul lui Decembrie, tot aşa va fi timp de zece săptămâni”.
Zilele Bubatului
Luna Decembrie începe cu ciclul de sărbători trinitare, între 4-6 Decembrie, consacrate vărsatului, una dintre bolile cele mai temute în mediul rural. Sfânta Varvara îi apară pe copii, pe mamele lor, pe tinerele fete, dar şi pe mineri; se ţine în ziua de 4 Decembrie, pentru a nu se îmbolnăvi. Superstiţia cere ca în dimineaţa acelei zile, toţi ai casei să-şi facă semnul crucii pe faţă cu miere de stup, pentru a se feri de bubat. Tot în această zi se dau de pomană turte sau azimi calde şi unse cu miere, pentru ca şi vărsatul să fie cald, moale şi dulce. Nu e bine să laşi copiii să mănânce porumb copt, fasole sau seminţe de dovleac, pentru ca erupţia să nu fie mare şi deasă ca seminţele respective. Superstiţia cere ca în această zi să nu se poarte straie negre, nici să nu se fiarbă în vase negre, ca să nu se facă tăciune în grâne.
Mai este o superstiţie: în această zi se pun în apă crengi de măr sau de vişin în apă, care se lasă până la Florii. Dacă aceste rămurele înfloresc până atunci, e semn că anul va fi mănos, iar dacă nu, va fi secetos. Cea de a doua zi a acestei sărbători a bubatului, 5 Decembrie, este ziua Sfântului său Sfintei Sava, o personalitate enigmatică în virtutea ambivalenţei numelui; elementul central al sărbătoririi îl constituie pomană rituală. Ziua de Sf. Sava este bună pentru magie: se iau trei lumânări şi se pun la icoana sfântului; când cineva aiurează, înnebuneşte sau strigă a lingoare, se aprind lumânările pe rând, se picura câte trei picături de ceară din fiecare. Ceară picata se strânge cu grijă şi se pune sub pernă bolnavului.
Crăciunul copiilor
Închizând cele trei zile consacrate vărsatului, ziua de Sf. Nicolae este pe 6 Decembrie. Sf. Nicolae însumează numeroase atribuţii: protector al copiilor, dar şi al tâlharilor, al corăbierilor şi al oştenilor. El este primul Moş darnic sau justiţiar, care le face cadouri copiilor odată cu venirea iernii; de aici şi altă denumire a zilei de 6 Decembrie – Crăciunul Copiilor. O vorbă populară spune „când îşi scutură Sf. Neculai barba lui cea albă, ninge negreşit”. Sf. Nicolae se serbează pentru ajutor la boli şi mai ales la lovituri, dar şi pentru vite. Şi în această zi se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, cu care ocazie se aprecia şi rodul livezilor. Sf. Nicolae bucurându-se de un statut deosebit în panteonul popular, era firesc că sărbătoarea lui să fie una complexă a cărei sacralitate se prelungeşte până pe 7 Decembrie, când se serbează Ciuda lui Sf. Neculai, zi în care nu se lucrează, se fac praznice pentru cei morţi de moarte năpraznică, înecaţii, mâncaţii de lupi, precum şi pentru cei pierduţi fără urmă prin lume. În aceeaşi zi este Sf. Filofteia, care se ţine de către fete pentru a fi ajutate în căsătorie şi în lehuzie, dar şi de către gospodari pentru binele vitelor din bătătură.
Ajunul Crăciunului – Moş Ajun
Înainte de Ajun, pe 20 Decembrie este ziua Ignatului (puteţi citi mai pe larg despre superstiţiile si obiceiurile de Ignat aici). Urmează sărbătoarea Ajunului, pe 24 Decembrie, patronata de Moş Ajun, stăpânul Timpului, care prefigurează anul care pleacă, dar şi deţinătorul puterii anului ce vine. Superstiţia spune că la miezul nopţii dinspre Crăciun apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. La fel, în Ajun se dă copiilor să mănânce bostan pentru a fi graşi peste an; e bine să mănânci peşte în Ajun, ca să nu te scuture frigurile peste an. În Ajun fetele posteau, pentru a-şi putea vedea ursitul; altele fete se feresc să bea apă toată ziua, iar seară îşi fac o turtită jumătate sare, jumătate faină şi o mănâncă; se crede că este cu putinţă ca viitorii lor miri să li se arate în vis spre a le da să bea apă. Magie: femeile prind lilieci pe care îi îngroapă într-un furnicar, pentru că după ce vor putrezi, să le ia oasele şi să descânte cu ele de urât, de dragoste şi de altele. Cu împrumut nu se dă nimic în această zi; superstiţia spune că cei ce cer vor să aibă noroc la furtişaguri, afară de aceasta, se crede că cel ce dă îşi dă norocul din casă. În această zi se fac pregătirile pentru Crăciun, ziua Naşterii Mântuitorului, despre care puteţi citi mai pe larg (Crăciunul şi Anul Nou – Originile superstiţiilor) aici.
REDACŢIA
