Skip to content

Superstiţii de Sf. Gheorghe – 23 Aprilie

55 La 23 aprilie a fiecărui an se sărbătoreşte Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă. Sărbătoarea aceasta este considerată începutul verii pastorale, tot aşa după cum cea a Sfântului Dumitru marchează încheierea ei. De Sf.Gheorghe oile pleacă la stână, vacile se „mână” la ciurdă, iar la sate oamenii „se tocmeau” pentru munca la arendaşi sau boieri până la anul. Noaptea 22/23 aprilie, numită noaptea Mănicătoarei, despre care se spune că este sora Sfântului Gheorghe, era o noapte mult temută. Se spune că este bine să stai în casa în această noapte deoarece acum ies sufletele strigoilor vii – cei cărora le ies noaptea sufletele şi bântuie prin sate – călăresc pe cozi de mătură şi pricinuiesc necazuri. Superstiţia spune că este bine să se pună ghimpe, mărăcine sau crengi de măceş la uşa grajdului pentru ca să se înţepe strigoii când vin să ia mâna vitelor. Tot astfel, holdele trebuie înconjurate din timp de o femeie „cu rânduieli” (aflată la „period”) pentru a speria strigoii veniţi să ia mâna graului. Dacă înainte de Sf.Gheorghe prinzi un şarpe, îi tai capul, apoi îl porţi la pălărie sau basma şi, dacă te duci în capul satului când ies ciurdele de vite sau turmele de oi, vei putea vedea strigoii călare pe animale (mai multe despre strigoi, moroi, pricolici etc. puteţi citi aici). Deşi ei îşi fac de cap şi-n ziua de Sf.Gheorghe, totuşi nu mai au putere şi astfel pot fi văzuţi.
Există superstiţia că, dacă Sf.Gheorghe cade în post, tot anul laptele vacilor şi oilor va fi slab. Superstiţia spune, de asemenea că, poartă noroc dacă oamenii se cântăresc în această zi. În această zi se serbează Moşii de Sf.Gheorghe şi este bine ca la ferestre şi uşi, la intrarea staulelor şi grajdurilor cu vite şi cai, să se pună ramuri de salcie; la biserică se împarte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru a păstra sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi pentru a-i feri de rele. Aşa cum în unele regiuni fetele sunt stropite de Paşti cu parfum, tot aşa în altele există obiceiul ca ele să fie stropite de Sf.Gheorghe, că rit de reînnoire temporală şi spirituală. Stropitul originar folosea apa din fântână, apă având semnificaţie dublă, de substanţă purificatoare şi element favorabil fecundării. Se mai spune că de Sf.Gheorghe ard comorile în păduri sau pe dealuri şi cine le vede noaptea luminând, ziua le poate găsi. Tot acum se fac farmece pentru dragoste.

*Citeste mai multe despre cine anume a fost Sf. Gheorghe – click aici

REDACŢIA

Published inSărbători, tradiţii şi obiceiuri
consiliere parapsihologica