Numită în popor Gerar, Ghenarie, Calindariu sau Cărindar, luna Ianuarie este începutul unui nou an, lună bogată în superstiţii şi obiceiuri populare. Această lună prilejuieşte cele mai multe superstiţii legate de prevestirea vremii de peste an; astfel, se spune că dacă Ianuarie este cald, atunci greul vine în Februarie, sau dacă este frig în Ianuarie – va fi cald în Iulie. Se spune că dacă în săptămâna dintâi după Anul Nou picură streaşinile, atunci vara poamele vor fi viermănoase. Dacă în Ianuarie este ger bun, atunci va fi vară călduroasă, iar dacă în luna asta va fi vreme domoală, vara va fi ploioasă.

1 Ianuarie – Anul Nou şi Sfântul Vasile

Integrându-se în perioada sărbătorilor de iarnă, începută la Crăciun, obiceiurile şi superstiţiile acestei zile, care au drept scop colindatul, revin la preocupările vieţii ţăranului: muncile agricole, fertilitatea câmpului, viitoarele roade bogate. Cele mai importante texte magice ce se rostesc acum sunt Semănatul, Pluguşorul, Plugul cel mare, Vasilca, texte cu valoare augurala bazată pe principiile „magiei primei zile”; în aceeaşi categorie sunt şi colindele ce vizează bunăstarea, fizică şi materială a oamenilor: Sorcova şi Colindele Sfântului Vasile care se adresează celor apropiaţi, cunoscuţilor, prietenilor, urându-le acestora sănătate şi putere de muncă. Sunt obiceiuri frumoase, în parte uitate astăzi, începând cu Colindatul cu Vasilca (Siva); se obişnuia ca ţiganii să împodobească cu mărgele şi panglici o căpăţână de porc şi să colinde cu ea la casele gospodarilor, ei primind carne, alte bucate şi bani.

În Mehedinţi este obiceiul zis Masa Moaşei; părinţii vin cu copiii mici la moaşa, care îi trece printr-un colac împodobit, urându-le: „Că la ziua de azi, la anul şi la mulţi ani! Să crească şi să trăiască, cu noroc să se hrănească !”, apoi urmă petrecerea.
Semănatul: dacă în ajunul zilei de 1 Ianuarie s-a umblat cu plugul şi s-a arat, în această zi se umblă cu semănatul. Flăcăii umblă cu traiste cu grâu pe umeri, merg pe la case şi seamănă; gospodinele strâng după ei boabele de grâu semănate sau spicele de grâu aruncate, care vor fi de folos contra boalelor.
Alt obicei este Dezlegarea anului, un obicei săvârşit în colectiv de grupuri mici sau cete de flăcăi, care umblă pe uliţă colindând cu buciume, bice sau oale, pentru a înlătura relele: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare. Feciorii dezleagă atunci şi câşlegile (cununiile) cu descântecul „Slobozim câşlegile/Să mărităm fetele/Umblaţi feciori/Să vie peţitori”.

Superstiţii de 1 ianuarie

Ziua de 1 Ianuarie a născut diverse superstiţii: se spune că atunci se înnoiesc toate şi toate trebuie să fie bune. Dacă în ziua aceea pui gând bun la toate şi le meneşti tuturor de bine, îţi dă Dumnezeu sănătate, bucurie, noroc şi spor. Nu e bine să fierbi găină în aceata zi, căci precum găină râcâie cu gheara tot înapoi, tot aşa vor merge lucrurile înapoi; e bine să fierbi cap de porc, căci el răneşte cu râtul înainte şi tot spre spor vor merge şi treburile gospodăriei. Altă superstiţie spune că dacă, după ce te speli, îţi ştergi faţa cu ban de aur sau argint, vei fi curat, sănătos şi-ţi prieşte tot anul care începe. Altă superstiţie îndeamnă fetele să se ducă despletite la un mesteacăn sau alt arbore şi să descânte pentru măritiş, pentru bunăstare şi peţitori. În această zi vânătorii împuşcă o ţarcă (coțofană), ungând puştile cu sângele ei; superstiţia spune că astfel vor avea noroc tot anul la vânat şi nimeni nu le strică puşca. Există superstiţia că dacă în ziua de Anul Nou e ger mare şi pe omăt se văd steluţe, e semn că anul ce urmează va fi un an bun şi vor fi multe cununii, sau, dacă în ziua de Anul Nou se roşeşte cerul spre Răsărit, va fi an ploios, iar dacă noaptea va fi lina şi senină, an bun prooroceşte. Şi acum şi înainte vreme, se scriau biletele care erau puse în plăcintă, aşa-zisa plăcintă cu răvaşe; cei care mănâncă plăcintă găsesc răvaşele care le menesc pentru anul care vine. Tot în această zi, copiii merg cu Sorcova (mai multe amănunte aici).

De la 2 Ianuarie la Bobotează

Începând cu 2 Ianuarie până pe 5 Ianuarie este perioada umblatului cu crucea; preotul, însoţit de cantor care poartă găletuşa cu apă sfinţită şi busuioc, umblă pe la case cu Iordanul. După plecarea preotului, copiii, cu lumânarea aprinsă înconjoară casă, gospodăria şi grajdurile pentru a fi ocrotite împotriva fulgerelor, a morţii năpraznice, precum şi a altor necazuri. Superstiţia spune ca lumânarea trebuie păstrată în casă pentru a fi reaprinsă în caz de pericole şi necazuri mari în cursul anului ce urmează.
Ajunul Bobotezei – prima mare sărbătoare a noului an – aduce cu sine obiceiul specific ajunurilor, deschiderea cerurilor şi, implicit, aflarea ursitei. Tot în ajunul Bobotezei se Colinda cu Chiraleisa; cete de copii cu clopoţei, tălăngi şi fiare vechi, sunând din ele şi purtând la căciuli busuioc, brad şi vâsc, le cântă gospodarilor: „Chiraleisa/Spic de grâu/Până-n brâu/Oi lânoase/Vaci lăptoase/Secara/Cât scara/Spicul/Cât voinicul”. Superstiţia spune că e bine să arunci boabe de porumb înaintea preotului când vine cu Iordanul ca să-ţi ouă găinile, iar când pleacă să mături după el ca să nu ai purici peste vara; dar nu arunca gunoiul afară de Boboteaza că îţi arunci norocul.
Boboteaza sau Botezul Domnului, zisa şi Iordanul sau Chiraleisa, este sărbătoarea care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Această sărbătoare presupune mai multe obiceiuri, între care: Iordănitul sau colindul cu Iordanul, când cete de mascaţi colinda prin sate, apoi, Muiatul Ionilor care constă în udarea celor numiţi Ion, sau Încurarea cailor, o întrecere a cailor care are loc la marginea satului (mai multe amănunte aici). Ardeasca este obiceiul focului în jurul căruia se fac hore şi se sare peste foc. Sunt mai multe superstiţii de Boboteaza; între acestea aprinderea şi săritul focului sau aprinderea unor petice şi fluturarea lor, se crede că apără de lupi, de şerpi sau de rele sau de boale. În această zi, există superstiţia că dacă fetele se duc la rău înainte de ivirea zorilor, se băgă în apă şi pun apa în cap de nouă ori, descântând: „Apa curgătoare/Fă-mă iubitoare/Tinerii să mă iubească/Bătrânii să mă cinstească”, vor avea noroc la peţitori. Cine vede un cal alb de Boboteaza va avea noroc tot anul, iar fata care îl vede, sigur se mărită în acel an.

Alte obiceiuri şi superstiţii în ianuarie

Ziua Sfântului Ioan Botezătorul – 7 Ianuarie – reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. Este însoţită de obiceiul Iordănitului femeilor sau Ţonţoroiul femeilor, care se întâlneau, petreceau şi apoi ieşeau în sat şi pe care bărbat puneau mâna îl duceau la rău şi-l udau. Iordaneala era făcută de feciori, care stăteau la uşa bisericii şi luau pe sus oamenii, nelăsându-i până nu le dădeau bani. Prin unele sate treceau Uraţii pe la casele oamenilor şi întindeau peste gard o prăjină să le fie pus cârnaţi, friptură şi de-ale mâncării. Superstiţia spune că cine lucrează de Sânt-Ion va fi lovit de foc, de fiarele pădurii, de boli; dacă în această zi va fi ger, vitele vor fi sănătoase peste an.
Alte superstiţii: a treia zi după Boboteaza să nu arunci cenuşa din vatră, că-ţi mănâncă dihorul găinile. La 16 Ianuarie este Sfântul Petre de iarnă (cel Şchiop), care deschide Anul Lupului, ce cuprinde Filipii de iarnă, Filipii de toamnă şi Sf. Andrei; este ziua cea mai importantă din Anul Lupului. Superstiţia spune că cine nu ţine această zi va fi pedepsit de divinităţile meteorologice ale miezului iernii pastorale, Fulgerătoarele, cu fulgere, tunete şi viscole, iar lupii îi vor ataca gospodăria.
Şi, în sfârşit, obiceiurile şi superstiţiile zilei de 30 Ianuarie, Sfinţii Trei Ierarhi sau Trisfetitele; se spune că la Trisfetite se schimbă vremea; superstiţia cere să ţinem această zi, fiindcă altfel soţul/soaţa poate muri, se mai ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a nu orbi. La 31 Ianuarie sunt Filipii de iarnă, ultima dintre cele trei zile ale lupului, consacrata patronului ei, Filip Şchiopul. În această zi, superstiţia spune că trebuie ascunsă sarea, să nu ia cineva din ea, căci e rău de lupi şi de pagubă. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei.

REDACŢIA