Înfricoşaţi de orice manifestare a elementelor naturii: fulgere, erupţii vulcanice, cutremure, strămoşii noştri căutau şi găseau de multe ori explicaţii foarte „interesante” pentru a motiva producerea lor. Dacă omul primitiv considera aceste manifestări ca fiind ale unor zeităţi sau ca pe nişte pedepse pentru faptele, acţiunile lor, nici după trecerea timpului oamenii nu s-au lepădat de această frică. Cu atât mai mult speriindu-i eclipsele, care oricum şi azi îţi dau fiori şi nelinişte. Considerându-le „semne cereşti” aducătoare de calamităţi, secetă, ciumă şi altele, au căutat întotdeauna să încerce să priceapă cam ce anume înseamnă.
Până să afle cu adevărat, să ne amintim ce scrie Biblia despre un astfel de eveniment, despre o eclipsă: „De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.” (Matei 27:45, dar şi în Marcu şi Luca); este neîndoios că atunci s-a produs o eclipsă de soare, care a întunecat pământul. Astfel de fenomene au fost şi sunt – acum ştim – fenomene cosmice obişnuite: umbra unui corp ceresc, a unei planete, se suprapune pe alt corp ceresc.
La sate, superstiţia era aceea care dicta explicaţia. În afară de temerea calamitaţilor de care am vorbit mai sus, oamenii credeau că atunci când era eclipsă totală de Lună sau de Soare, „dracii sunt vinovaţi, că vin şi-o fură de pe cer”, sau dacă eclipsa era parţială, vinovaţi se făceau vârcolacii care „mănâncă luna” (sau soarele, după caz). Sigur, evenimentul respectiv era socotit şi ca o „pedeapsă de la Dumnezeu pentru păcatele oamenilor”.
Acum, când radioul şi televiziunea au pătruns în mai toate satele, eclipsele, totale sau parţiale, de Lună sau de Soare, poate n-o să genereze spaime, mai ales că nu toate vor fi vizibile în România. Deşi, dacă toate ar fi vizibile, nu putem şti… Este cunoscut cazul unui trib sălbatic descoperit relativ recent, care venera o anumită zeitate. Stupefacţia a fost totală când s-a văzut „zeitatea”: pe pământul gol era conturată cu pietre silueta unui… avion! A fost pe cer, a făcut zgomot mare, a dispărut repede. Ce putea să fie decât un semn de la zei?!
Din spaime şi neştiinţă se nasc superstiţiile!
REDACŢIA
