Islanda este o ţară insulară din Europa de Nord, cu o populaţie de numai 313.000 de locuitori, cu o suprafaţă de 103.000 km pătraţi, cu capitala la Reykjavik. Este o ţară cu o bogată activitate tectonică, cu mulţi vulcani şi gheţari mai mari sau mai mici, zguduită des de cutremure şi înconjurată de fiorduri, ca o dantelărie naturală; gheizerele şi apele geotermale fac deliciul turiştilor, căci Islanda atrage anual un număr de turişti egal cu populaţia ţării. Este de menţionat că locuitorii săi nu prea cunosc sărăcia şi sunt un popor civilizat şi blând. Islanda se mândreşte cu primul parlament din lume, înfiinţat în anul 930; iar ca o ciudăţenie, în această ţară nu există căi ferate. Ar mai fi multe de spus despre această mică tara, dar ne oprim aici, ca să intrăm în subiect.
Elfii – poporul “ascuns”
Islandezii considera că elfii, supranumiţi poporul “ascuns”, sunt o populaţie conlocuitoare, care vieţuieşte în stânci, pietre sau ape. Ei spun că nu îi vedem deoarece – deşi locuiesc împreună cu ei – însă, în altă dimensiune. Superstiţiile merg mai departe şi afirmă realitatea unor altor popoare: troli, pitici etc. care ar trăi în acele locuri, de asemenea, în dimensiuni diferite.
Legenda spune că la un moment dat, Dumnezeu i-a vizitat pe Adam şi Eva. Aceştia I-au arătat gospodăria şi copiii; Dumnezeu a întrebat dacă mai au şi alţi copii, iar Eva – care mai avea copii, dar nu îi arătase pentru că nu avusese timp să-i spele şi i-a fost ruşine să-i arate murdari lui Dumnezeu – a zis că “nu”. Atunci Dumnezeu s-a mâniat, căci El ştia că mai sunt şi alţi copii, şi le-a spus: “Ce omul ascunde de Dumnezeu, Dumnezeu va ascunde de om”. Din aceşti copii ascunşi a luat naştere poporul elfilor, “poporul ascuns”.
Se spun poveşti frumoase despre ei, însă, cele mai numeroase se referă la locuinţele elfilor, pe care nu e bine să le atingi sau să le strici.
Este cunoscută povestea unor antreprenori care n-au ţinut cont de aceste credinţe-superstiţii, au vrut să croiască şosele prin locuri ocolite de sute ani de către locuitori, deoarece aceştia socoteau că acolo locuiesc elfii; dar treaba n-a mers! Cele mai bune utilaje se stricau, muncitorii se îmbolnăveau, iar lucrul nu înainta deloc. Antreprenorii au recurs la ajutorul unui clarvăzător, care a luat legătura cu elfii; aceştia au înţeles situaţia şi au promis că-i vor lăsa să-şi construiască şoseaua, dacă timp de cinci zile nu se va lucra pe şantier, ca să aibă timp să… se mute! Aşa s-a şi întâmplat; cinci zile nu s-a lucrat, iar când lucrul s-a reluat, treaba a mers “ca unsă”. Elfii se ţinuseră de cuvânt! Este de menţionat că această întâmplare nu este singulară, iar credinţa în existenţa elfilor face ca şi inginerii cei mai sceptici să ocolească în lucrările lor, locurile în care superstiţia populară spune clar că îşi au locuinţele elfii. Această credinţă unanimă în elfi, ca fiind naţiune conlocuitoare, face din Islanda ţara cea mai superstiţioasă.
Alte “populaţii” islandeze
Dacă în oraşul-port Hafnarfjordur, elfii nu numai că sunt recunoscuţi în calitate de cetăţeni, dar se bucură şi de drepturi civile în acest oraş, există în superstiţia naţională şi alte “populaţii” conlocuitoare. Sondajele arată că în ciuda obsesiei lor pentru tehnologiile moderne, islandezii cred cu tărie şi în existenţa trolilor. Superstiţia spune că diversele forme stranii de lavă, întâlnite la aproape tot pasul, nu sunt altceva decât trolii transformaţi în piatră, deoarece au ieşit la suprafaţă în timpul zilei. Altă populaţie islandeză o regăsim în credinţa-superstiţie care vorbeşte despre piticii (Dwarfes) extrem de pricepuţi în meşterirea obiectelor magice şi care trăiesc în stânci, în găuri în pământ sau în scorburile copacilor. Ei lucrează aceste obiecte pentru zeii nordici, iar între aceştia, doi sunt celebri: Brokkur şi Sindri, care au făcut ciocanul lui Thor şi inelul lui Odin.
Alte superstiţii islandeze
Pe lângă aceste superstiţii împărtăşite de numeroşi islandezi, există şi altele, prilejuite de diferite momente de viaţă. Se spune că:
- Dacă primul viţel născut iarna este de culoare albă, iarna va fi grea.
- Dacă cineva aruncă un şoarece mort, din direcţia în care a fost aruncat se va stârni un vânt puternic, că o vijelie.
- Dacă vacile ling coaja copacilor, sigur – spun islandezii – ne putem aştepta la vreme rea, cu ploaie.
- La sfârşitul iernii, nu e bine să tricotezi în pragul uşii, deoarece asta cheamă iarna înapoi.
- Dacă îţi cade cuţitul în mare în timp ce cureţi peştele, pescuitul va fi bogat; dacă acesta cade pe pământ, aşteaptă-te la pescuit sărac.
- Dacă un bolnav strănută de trei ori Duminica, înseamnă că se va însănătoşi în curând.
- Dacă verşi paharul sau un vas plin, înseamnă că în curând îţi intră un om beat în casă.
- Dacă plouă când te muţi, înseamnă că te vei îmbogăţi.
- Dacă vezi noua vaci pe aceeaşi parte a grajdului şi un taur gri lângă uşă, sigur ţi se va împlini o dorinţă.
Când vă duceţi în Islanda, neapărat căutaţi grajdul acela cu nouă vaci şi-un taur gri. Dacă dorinţa cea mai arzătoare vi se împlineşte, atunci superstiţiile se verifică…
Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro
