Când se plimba ţanţoşa prin Egipt, admirându-şi portretele şi statuile ridicate de egiptenii care o venerau ca pe o zeiţă, Pisica nu putea să bănuiască ce soartă îi va rezerva viitorul. După secole de veneraţie, prin Evul Mediu decăzuse într-atât încât rangul de însoţitoare a vrăjitoarelor, pe umărul cărora trona plină de importanţă, zbârlindu-se la “vulgul” care nu ştia ce să facă: să se teamă de ea sau… s-o cotonogească; rangul ăsta – zic – era cea mai înaltă treaptă la care putea să aspire atunci. Dar, încă era vedetă.De altfel, nici mai târziu în decursul istoriei, cum nici în zilele noastre, Pisica nu şi-a pierdut din importanţă. Sigur, au existat şi perioade “negre” în care importanţa ei s-a redus la simplul rol de vânător de şoareci dar, slavă Domnului, ca asta n-a ţinut mult!
Este incontestabil faptul că talentul şi lumina nu pot fi ţinute sub “obroc”; ele strigă lumii anunţând marile spirite, marii actori. Pisica a fost întotdeauna o… Diva pe scena superstiţiilor. Adulată de unii (se spune că în Marea Britanie este considerată aducătoare de noroc!), detestată de alţii (citesc recent într-un ziar foarte serios, o ştire a AFP care citează organizaţiile de apărarea drepturilor animalelor; ştirea spune că în Italia, anual “dispar” 60.000 de pisici negre, datorită persoanelor superstiţioase care cred că pisicile negre au puteri malefice şi aduc ghinion!), Pisica trece victorioasa prin istoria superstiţiei şi străluceşte la rampa ei.
De la un timp încoace însă, se pare că primeşte doar roluri secundare: să-şi ascută gheruţele pe lemn, ca să ştie tot superstiţiosul că se schimbă vremea; ba, să doarmă cu lăbuţele sub ea, că aşa grăieşte superstiţia că se face vreme rea; sau strănută şi asta înseamnă că o să plouă; ori să-şi “spele” faţa cu lăbuţa, că asta înseamnă că vin musafiri şi aşa mai departe.
Cu toate că e distribuită în roluri atât de ingrate, Pisica neagră este demnă şi conştientă de importanţa ei: ce s-ar face superstiţioşii fără pisica neagră? Ea rămâne mereu… VIP-ul superstiţiilor.
Aşi mai scrie despre “cariera” ei de aducător de ghinioane, dar trebuie să plec la o întrunire a Fan Clubului “CHAT NOIRE” împreună cu Negruţu. Cum cine e Negruţu? Pisica mea! Şi e neagră!
REDACŢIA
