Se spune despre noaptea zilei 30 Noiembrie că atunci, ordinea cosmică este răsturnată, şi lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor. Ziua de 30 era denumită ziua Lupului sau Godinetul şchiop şi multe din practicile ajunului acestei zile şi din ziua respectivă se leagă de lupi. Dacii venerau Lupul, avându-l ca simbol pe steagul lor de luptă, sărbătorindu-l în ajun şi în ziua respectivă. Se spune că dacă în această noapte vitele mugesc, asta înseamnă că vin lupii; pentru a le feri de lupi gospodarii fac o cruce din ceară şi o lipesc pe cornul drept al vitelor. Iată cum descrie Vasile Alecsandri Noaptea Sfântului Andrei… “Vin strigoii, se adună / Părăsind a lor secrii / Voi, creştinelor popoare / Faceţi cruci mântuitoare / Căci e noaptea-ngrozitoare / Noaptea Sfântului Andrii!…”
Superstiţii şi obiceiuri
Denumită şi Noaptea Strigoilor (mai multe despre Strigoi puteţi citi aici), noaptea zilei de 30 Noiembrie a dat numeroase superstiţii care au devenit apoi obiceiuri. Există superstiţia că în această noapte lupul îşi poate îndoi gâtul, “îşi vede coada”, devine mai sprinten şi prada nu-i mai poate scăpa nicicum. Tot acum spiritele morţilor favorizează divinaţia şi toate actele magice. Este un timp nefast în care strigoii ies din cimitire şi pocesc oamenii, le sug sângele, leagă sau iau potenţa bărbaţilor, “strica” taurii, fură sporul vitelor, se joacă cu urşii şi lupii. În ajun şi ziua este interzis să se lucreze în casă. Se spune că Sf. Andrei împarte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine să mături, tot din cauza lupilor, nici să dai gunoiul afară din casă, să nu dai cu împrumut nimic şi nici măcar să nu dai de pomană. Se fac prevestiri meteo: dacă este senin şi luna plină, iarna va fi cu moină; dacă noaptea este întunecată, prevesteşte iarnă grea; sau se pune o crenguţă de măr în apă acum şi până la Sf. Vasile dacă înfloreşte, va fi un an nou roditor.
Cine lucrează de Sf. Andrei se îmbolnăveşte de Ignat. Pentru a fi feriţi de moroi şi strigoi, gospodarii ungeau uşile şi ferestrele cu usturoi. Fetele măsoară acum 9 ceşcuţe cu apă într-o strachină şi o pun la icoană până a doua zi; apoi măsoară din nou cele 9 ceşcuţe; dacă rămâne în strachina fie şi numai o picătură de apă, vor avea noroc; altfel, dacă ultima ceşcuţa nu se poate umple înseamnă că nu se vor mărita nici anul viitor şi nici noroc n-o să aibă. Practicile divinatorii se făceau şi cu ajutorul a 3 căpăţâni de usturoi puse într-o covată păzită de o bătrână la lumina lumânării; dimineaţa, covata era “jucată” în mijlocul horei, se împărţea usturoiul care apoi era folost ca leac sau la farmece şi descântece.
Alte superstiţii şi obiceiuri menite a feri oamenii de relele strigoilor şi lupilor: “Bocetul Andreiului” era o practică de sacrificiu, acum fiind înlocuită cu o păpuşă din cârpă care este bocită, iar sacrificiul în sine a fost înlocuit cu tăierea porcului. “Aflarea ursitului” era o practică divinatorie făcută de fete, care se petrecea la fântână, la coteţul porcului, la gard sau la poarta casei, sau chiar la masă, cu usturoi. ÎN ACEASTĂ NOAPTE SE PUNE GRÂU LA ÎNCOLŢIT şi după felul cum creşte aflăm dacă anul ce vine va fi bun sau nu. “Covaşa” era o băutură rituală preparată din mălai şi faină sau mălai de porumb şi de mei, fermentată, despre care se spune că fiecare om “este dator să mănânce covaşă în această zi, pentru a fi ferit de strigoi”. Toate acestea erau însoţite de petreceri şi ospeţe, cu mâncare şi băutură, toate petrecute la adăpostul caselor, bine unse cu usturoi.
Astăzi doar la sate se mai pot vedea acestea, în mediul urban rămânând doar petrecerile, acum asemănătoare mult cu sărbătoarea catolică a Halloween-ului despre care puteţi citi mai multe aici.
*Citeşte şi Cine a fost Sfântul Andrei – aici.
REDACŢIA
