Pentru început trebuie spus că India, cămin al civilizaţiei hinduse, colonizată în secolul al XIX-lea de către englezi, şi-a câştigat independenţa în 1947. Hinduismul este practicat de cca. 80% din locuitori şi este mai mult decât o credinţă, este un mod de viaţă. Capitala Mumbai, numită în trecut Bombay, adăposteşte Bollywood-ul, capitala filmului indian; oraşul Bangalore este centrul IT-ului indian, iar în Chennai se afla una dintre cele mai mari catedrale creştine, clădită pe mormântul Sfântului Apostol Toma, care a venit aici în anul 52 d.Chr.; tot aici se află suliţa cu care acesta a fost ucis. Taj Mahal-ul este emblema turistică a Indiei, cel mai extravagant monument al iubirii construit vreodată; floarea naţională a Indiei este lotusul, medicina tradiţională indiana este Ayurveda, iar tigrul este simbolul naţional, fiind de asemenea considerat un animal graţios, agil şi puternic. În India supravieţuieşte din vechime sistemul castelor, iar pe străzi se plimbă nestigherite vacile (considerate sfinte); în templele lui Shiva există obeliscuri reprezentând falusul, cărora credincioşii i se închină. Bucătăria indiană foloseşte intens condimentele (Cristofor Columb a descoperit America încercând să găsească drumul spre India condimentelor) curry, cardamon, scorţişoară, coriandru, şofran, mentă, iar în unele prăjituri, iaurturi sau ciocolată, chiar… cannabis-ul; în fine, în India există sărbătoarea şerpilor, cu fachirii lor cântăreţi. Sunt câteva informaţii sumare, fără de care ne va fi greu să le pricepem superstiţiile; fiindcă India adăposteşte numeroşi zei, numeroase tradiţii, numeroase superstiţii, fiind locul de baştină al unei civilizaţii vechi de cinci milenii. India este casa diversităţii şi patria contrastelor.
Superstiţii de nuntă
La nunta indiană, miresele se îmbraca în roşu, cu văluri galbene şi îşi decorează fruntea cu un „bindi” (un punct roşu), iar pe cărare trag o linie roşie pentru binecuvântarea şi protecţia căsătoriei. În India, superstiţia spune că mirele şi mireasa trebuie să înconjoare de şapte ori un foc mare, pentru ca legătura lor să fie binecuvântată de zei. Iasomia, Regina florilor în India, este nelipsită din ritualurile de nuntă; pentru hinduşi, iasomia este floarea lui Kama, zeul iubirii, iar superstiţia cere ca ghirlandele de iasomie să fie oferite celor mai importanţi oaspeţi. Ganesha, fiul lui Shiva şi al zeiţei Parvati, este zeul succesului, înţelepciunii şi norocului; hinduşii i se roagă de câte ori urmează a se întreprinde ceva, pentru auspicii favorabile şi înlăturarea obstacolelor.
Superstiţii de Anul Nou
Hinduşii nu sărbătoresc Anul Nou în acelaşi timp şi în acelaşi fel, deci şi superstiţiile sunt diferite, dar tot legate de ritualuri de adorare a zeilor şi speranţe de bunăvoinţă din partea acestora.
În Bengal oamenii se împodobesc cu flori, colorate în roşu, roz, violet şi alb; femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii, pe care o aşteaptă. În Gujarat, în vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfârşitul lunii Octombrie, odată cu festivalul Diwali, când, pe acoperişuri, se pun mici opaiţe cu ulei, aprinse. În India Centrală, în ziua de An Nou, toate casele se împodobesc cu steaguri portocalii, aducătoare de noroc. În sudul Indiei, de Anul Nou, „ugadi”, oamenii îşi cumpără haine noi, îşi curăţă casele şi le decorează cu frunze de mango şi modele „rangoli”, pentru un an prosper. Femeile pun într-o cutie mâncare, flori şi daruri pentru copii; dimineaţa copiii, cu ochii închişi, sunt conduşi la aceste cutii cu daruri. De „ugadi” credincioşii merg la temple şi în această zi, superstiţia spune, este bine să începi orice acţiune nouă. În alte state ale Indiei, de An Nou se ridică şi se divinizează o panglică de mătase; oamenii agaţă la ferestre „gaudi”, care este un baston decorat împreună cu un vas de alamă sau argint. Şi toate astea în cinstea zeiţei Lashmi, protectoarea bunăstării şi prosperităţii.
Alte superstiţii
Recent, agenţiile de presă umpleau ziarele cu ştiri despre o „vrăjitoare” dintr-un sat din estul Indiei, care a fost ucisă, dandu-i-se foc, de către soţul şi rudele altei femei, a cărei moarte a fost pusă pe seama vrăjitoriilor sale. În India este încă puternică această superstiţie şi zeci de femei, suspectate de vrăjitorie, sunt ucise în fiecare an în India, această superstiţie fiind răspândită, în special, în zonele rurale. De altfel tot la sate se mai practică uneori ceremonia numită „sati”, care constă în jertfirea soţiei pe rugul funerar al soţului.
Şi o superstiţie devenită obicei: în moschei şi în temple este obligatoriu să te descalţi; de altfel, este semn de politeţe să dai jos pantofii, când intri în casa cuiva. Ca şi ceremonialul purificării, prin spălare în fluviul sfânt Gange, practicat cu sfinţenie de toţi hinduşii.
Să încheiem în ton optimist; o gingaşă superstiţie din India contemporană a răspândit credinţa că, atunci când sună clopotele pe malul fluviului sfânt la ora trei dimineaţa, deci atunci când oamenii dorm, Krishna coboară din cer ca să facă daruri săracilor, să-i apere pe cei neajutoraţi şi să-i aline pe cei loviţi de năpastă. Krishna a rămas şi astăzi în panteonul hinduist, că zeu principal, fiindu-i dedicate numeroase sărbători.
Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro
