Ca şi în alte părţi, şi în Muntenia, superstiţia spune că oglinda spartă aduce 7 ani de ghinion sau că 7 ani nu te măriţi; sau, dacă stai la colţul mesei nu te mai căsătoreşti. Dar numai în Muntenia există superstiţia “legării” cununiilor sau a minţii, prin cusutul unui nasture pe haina îmbrăcată, ceea ce este considerat ca fiind o “legare magică”, o înnodare a energiilor, aşa cum faci nod la aţă atunci când coşi. De Anul Nou, oamenii îşi află norocul în grâul semănat de sfântul Andrei (mai multe amănunte aici); după înălţimea firelor verzi se va şti dacă familia şi gospodăria vor fi sănătoase şi bogate. Dar cea mai interesantă superstiţie este legată de obiceiul tradiţional de “ţinere” a Filipilor. Filipii sunt sărbători poporane, care încet-încet dispar, legate de lupi, de pagubele provocate de aceştia şi de superstiţiile referitoare la lupi. Răspândite în sudul ţării, în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, ele au date diferite: Filipii de Vară, la 29 Iunie de Sfântul Petru de vară; Filipii de Toamnă, între 14 – 30 Noiembrie; Filipii de Iarnă de la sfârşitul lui Ianuarie; Filip cel Şchiop, cel mai rău dintre Filipi la 21 Octombrie de Ovidenie; Nedeia Lupilor, de sfântul Petru de iarnă la 16 Ianuarie. De asemenea, în credinţa populară, în a doua zi de Lăsata secului de Paşte, are loc lupta divinităţii lupilor – Filip cel Şchiop – şi Sântoader cel Şchiop – divinitatea cailor.
Sunt multe astfel de sărbători, nici creştine, nici oficiale, dar ţinute cu sfinţenie de săteni; superstiţia spune că cine “ţine” Filipii îşi apără casa de pagubele aduse de lupi, dar şi de către şerpi, strigoi sau prădători. Superstiţiile spun că lupii cei fioroşi pot fi învinşi prin practici de îndepărtare, de legare; de pildă, de Filipi femeile nu se piaptănă, pentru a nu se îndesi pădurea şi a nu se înmulţi lupii. În aceste zile au loc “legări magice” ale botului de lup, prin încleştarea dinţilor daracului, prin astuparea gurii sobei, prin legarea cleştelui şi foarfecelor cu sfoară, în credinţa că astfel se leagă gura lupului şi acesta nu va mai da iama printre vite şi oi. Femeile nu scoateau cenuşa şi gunoiul din casa deoarece superstiţia spunea că în perioada de împerechere, lupoaicele calcă hotarul satelor, răscolesc gunoiul şi cauta tăciuni aprinşi pentru a-i mânca, spre a deveni mai fertile. Pentru a nu atrage lupul nu era pomenit cuvântul “lup”, acestuia spunandu-i-se “godinet” sau “gavăt”. De Filipi nu se toarce, nu se ţese, nu se prelucrează piei de animale şi nu se spala rufe. Există superstiţia că firele din coada lupului sunt “bune” de dragoste, iar dinţii de lup sunt aducători de noroc. Printre vechile practici magice de apărare împotriva lupilor era şi aceea de a agăţa o seceră, o secure sau un topor lângă coş, pentru a ţine lupii departe. Unele dintre aceste interesante superstiţii s-au pierdut, dar şi mai multe s-au păstrat, chiar în lipsa cunoaşterii motivului pentru care erau ţinute: pentru a se apăra de un duşman al omului şi vitelor, lupul. Astăzi, se spune doar că “e bine” sau “e de rău” să faci aşa sau altfel, dar nimeni nu se mai întreabă de unde vin aceste superstiţii.
Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro
