Superstiţiile Postului Mare – Superstiţiile Păresimilor

19 Februarie – 7 Aprilie 2018

De Postul Mare, cel al Sfintelor Paşti, denumit şi Păresimi (care vine de la latinescul „quadragesima”), se leagă multe obiceiuri, dar şi mai multe superstiţii. În prima zi a Păresimilor, în „Lunea curată” sau „luna păstorilor”, se făcea o masă mare cu mai multe familii şi se mânca doar „borş holtei”, adică borş curat fără legume, pentru a se curăţa gura şi stomacul de mâncăruri „de frupt” sau „de dulce”. Tot în această primă zi de Luni din Post se coceau turte simple menite Maicii Domnului şi date ciobanilor pentru ca turmele de oi să fie ferite de rele, de lup sau urs. În această zi se îndoapă gâştele cu nuci (rămăşiţă a mulţumirii romanilor că gâştele au salvat Roma de invazia celţilor, ga-ga-ind în Capitoliu), iar câinii sunt prigoniţi pentru că au dormit şi n-au vestit musafirii nepoftiţi.

A 2-a zi de Post, era numită „marţea vaselor” sau „a trăznetelor”. În această zi nu se coase, nu se taie cu foarfeca, nu se potcovesc caii şi se evită folosirea obiectelor de metal, existând superstiţia că cei care calcă această lege vor fi trăzniţi de Sf.Ilie sau se vor îmbolnăvi în tot timpul anului. În această zi – Marţea vaselor – se spune că gospodinele trebuie să cureţe toate vasele în care s-a gătit de frupt în timpul Câşlegilor (perioada dintre posturi), altfel femeile vor fi blestemate şi postul nu va fi „primit”. În mod tradiţional, acum, în primele zile de Păresimi, începea ţesutul pânzei pentru straiele noi de Paşti.

Dar cea mai hazlie superstiţie, numită „spolocanie” constă în adunarea mai multor femei care se puneau pe băutura în prima zi de Post. Este lesne de înţeles că ele se turmentau, dar bărbaţii nu aveau voie să le… certe, fiindcă se credea că altfel nu mai creşte cânepa. Astăzi, superstiţia s-a mai subţiat, căci cine mai face straie din cânepă? Dar este bine să nu uităm de unde vin unele… apucături.
În sfârşit, în prima Sâmbătă a Postului, se prăznuieşte Sfântul Toader. În această zi nu se lucrează; se spune că cine munceşte acum va fi lovit de caii lui Sân Toader. Loviturile puteau fi boli sau dureri de cap. Fetele mari nu ieşeau din casă în acea zi pentru că se credea că aceşti cai se prefac în flăcăi care le răpesc. Şi nu există decât un singur leac: fetele să fugă şi să întoarcă toate oalele din casă, cu gură-n jos! În Sâmbăta de Sân Toader, tot satul se spala pe cap înainte de ivirea zorilor, deci înainte de a-şi scoate Sân Toader caii la păscut. Există superstiţia că vor avea motive de bucurie, căci acum: „Cresc cozile fetelor/ Cat cozile iepelor,/ Pletele flăcăilor,/ Cat coamele cailor”.
Astăzi, multe din motivele superstiţiilor s-au pierdut, ba chiar superstiţiile au fost înlocuite cu altele, dar este bine să nu le uitam; ele fac parte din folclorul nostru, care încet-încet se pierde…

*După ce aţi citit despre Superstiţiile Păresimilor vă invităm să citiţi câteva repere istorico-religioase ale Postului Paştelui – aici.

REDACŢIA

Te mănâncă palma stângă?

„Superstiţiile” corpului nostru

De-a lungul vremii oamenii au observat o anumită legătură între „semnele” pe care corpul nostru ni le dă uneori: mâncărimi, ţiuituri, amorţeli, şi anumite fapte, evenimente, ce au loc. Oamenii le-au corelat şi toate acestea au dat naştere la superstiţii legate de diferitele părţi anatomice ale corpului nostru. Cine n-a întrebat vreodată: „ce ochi mi se „bate”? Şi funcţie de răspuns, superstiţia, zice-se, se împlinea, căci este ştiut că dacă ţi se bate ochiul drept eşti vorbit „de bine”, iar dacă se bate cel stâng – eşti vorbit „de rău”. Dacă cel întrebat nu ghicea exact ce ochi se bate, superstiţia spune că, vorba bună sau bârfa nu se împlineau.
Dar s-o luăm de la cap…

Dacă te mănâncă în vârful capului, se spune că starea ta suferă o transformare în bine, că poziţia ta socială suferă o îmbunătăţire. Despre păr se spune că, dacă la pieptănat îţi rămâne o şuviţă rebelă, vei face un drum. Dacă te mănâncă în ureche, este semn sigur de ploaie (aceasta este una dintre superstiţiile care poate fi explicată ştiinţific; cilii din ureche se umezesc de la umiditatea din natură şi acest lucru favorizează gâdilatul pe care noi îl luăm drept mâncărime), dar, oricum ar fi, superstiţia rămâne suverană. Dacă din senin ţi se roşesc urechile şi devin fierbinţi este semn, absolut sigur, că cineva vorbeşte despre tine… şi nu e sigur că vorbeşte „de bine”… Dacă îţi ţiuie urechea este semn clar că cineva te înjură. Dacă te mănâncă nasul la suprafaţă, te cerţi cu cineva; dacă te mănâncă nasul pe interior, vine o rudă în vizită. Dacă te mănâncă sprânceana dreaptă – te vezi cu un vechi prieten; dacă te mănâncă sprânceană stângă – pleci la drum. Dacă te freci la ochi, că te mănâncă, înseamnă că vezi pe cineva drag. Te mănâncă obrazul drept, te doreşte cineva; te mănâncă obrazul stâng – cineva nu te suferă. Dacă te mănâncă buzele – te săruţi cu cineva. Dar, ferească sfântul să te mănânce limba, înseamnă că scapi un „porumbel”, dezvălui o taină, faci o indiscreţie sau o gafă. Dacă te mănâncă în zona feselor, e semn de noroc, încearcă-ţi norocul la loto. Dacă te mănâncă palma stângă, vei lua bani; dacă te mănâncă palma dreaptă – vei da bani. Cine pune mâna pe sare în ziua de Paşti, va avea palmele transpirate tot anul. Se spune că dacă-ţi amorţeşte mâna din senin, trebuie să dai de pomană, să fii mai larg la suflet (dar n-ar fi rău să mergi şi la medic). Dacă vrei să-ţi meargă bine când te duci undeva, intra pe uşă cu piciorul drept; dacă intri cu stângul vei avea ghinion. Dacă ţi se „bate” un muşchi la picioare, înseamnă că ai uitat să faci ceva, un drum sau altceva. Dar cel mai sigur semn este când te mânca în talpă; chiar dacă n-ai planificat aşa ceva, fii sigur că vei face un drum.
Ar mai fi şi superstiţia care a născut o zicală: „te mănâncă spinarea?!”, aceasta este semnul sigur că te cerţi cu cineva, ai ceva necazuri, sau poţi „s-o încasezi” (la propriu sau la figurat!).
Închei, căci „vorba lungă – sărăcia omului” şi, pe criza asta, mă tem de sărăcie!

Olivia Vâtcă
Consilier Online – Trustul de Presa OnLine • A.A.P.E.S.

Zâmbete superstiţioase

  • În ce condiţii ai ghinion când întâlneşti o pisică neagră? Când eşti şoricel!
  • La Radio Erevan, un ascultător întreabă:
    – De ce mulţi şoferi intra cu maşinile lor în copaci?
    Radio Erevan răspunde:
    – Din superstiţie: sunt convinşi că dacă ciocnesc lemnul le poartă noroc!
  • În timpul pauzei unui meci de fotbal, antrenorul se adresează către jucătorii săi:
    – Băieţi, să nu credeţi că sunt superstiţios, dar la scorul 0:13 încep să mă îndoiesc de biruinţa noastră.
  • Armata la paraşutişti. Când să plece grupa la sărituri, Bula se duce la sergent:
    – Dom’ sergent io nu sar azi.
    Segentul:
    – De ce mai Bulă ?
    – Am visat că nu se deschide paraşuta.
    – Nu se poate, Bulă, astea-s vise, trebuie să sari.
    – Dom’ sergent io-s superstiţios la mine se întâmplă când visez, nu vreau să mor.
    – Trebuie să sari, e ordin, dar uite dacă vrei îţi dau eu paraşuta mea şi tu mi-o dai pe a ta.
    Ok, sare toată lumea, sare Bula, trage de mâner, paraşuta se deschide, şi în timp ce răsuflă uşurat aude şuierând pe lângă el:
    – BUUULĂĂĂĂĂĂĂĂ…
  • O pisică neagră i-a trecut strada unei bunici cu două căldări goale. Ambele au decedat pe loc.
  • O domniţă vine la o ghicitoare:
    – Mă iubesc doi tineri. Spune-mi cine din ei va avea noroc?
    Vrăjitoarea a pus cărţile, s-a uitat atent la tânăra şi spune:
    – Va avea noroc Vasile – te vei căsători cu Ion.
  • Două vaci liniştite privesc către o altă care se afla nu departe de ele.
    – Ce zici, de ce Julieta este aşa de slabă?
    – E superstiţioasă, nu vrea să mănânce decât trifoi cu patru foi.

Coordonator: Lorena Marie-Claire

Ce înseamnă mâncărimile în anumite zone ale corpului

  • Vârful capului = îmbunătăţirea poziţiei.
  • Obrazul drept = cineva te vorbeşte de bine.
  • Obrazul stâng = eşti bârfit.
  • Ochiul drept sau sprânceana dreaptă = te întâlneşti cu un vechi prieten.
  • Nasul pe interior = necazuri şi regrete.
  • Nasul pe exterior = vei fi sărutat, blestemat, plictisit sau vei întâlni un nebun până într-o oră.
  • Buze = cineva te vorbeşte fără respect.
  • Ceafă = boala unei rude.
  • Umărul drept = o moştenire.
  • Umărul stâng = supărare.
  • Cotul drept = veşti plăcute şi emoţionante.
  • Cotul stâng = veşti proaste şi pierdere.
  • Palma stângă = bani mulţi.
  • Palma dreaptă = vei plăti o datorie.
  • Coloana vertebrală = dezamăgiri.
  • Şale = împăcare.
  • Stomac = invitaţie la cină.
  • Coapsă = schimbarea domiciliului.
  • Gleznă şi genunchi = căsătorie sau mărire a venitului.
  • Talpa dreaptă = călătorie profitabilă.
  • Talpă stânga = călătorie cu pierderi.

REDACŢIA

Aşa cum ruşii o au pe Djuna, bulgarii pe Vanga, noi o avem pe Mama Omida

Cine a fost Mama Omida?
La început a fost magia…

Magia satului românesc, plină de credinţe şi legi străvechi, de eresuri de mult uitate, de rituri şi ritualuri ancestrale care însoţeau pe trăitorii acestui pământ de la naştere, până la moarte; păstrătoarele acestor comori oculte erau babele care se pricepeau la toate, care-şi însoţeau ritualurile cu puterea vindecătoare a plantelor şi a diferitelor mixturi din acestea, tradiţia transmiterii orale a acestor cunoştinţe, făcând posibilă păstrarea lor din negura vremilor. Apoi, încet-încet, de-a lungul secolelor X-XIV, acestora, au început să li se alăture alt fel de vrăjitoare, venite din îndepărtata şi misterioasă Indie împreună cu şatrele de ţigani nomazi. În timp ce baba satului folosea plante şi leacuri naturale, descântece şi ritualuri cunoscute şi acceptate de întreaga comunitate, ţigăncile vrăjitoare, ghicitoare şi descântătoare foloseau alte ritualuri, străine nouă (şi poate, de aceea mai atrăgătoare?), moştenite din cultura hindo-gitană şi aduse cu şatra nomadă până în satele noastre, din alte spaţii culturale, străine Europei. Isteţimea românească a asimilat magia acestor noi ritualuri şi le-a adăugat cunoştinţelor noastre de demult, înmulţindu-şi puterea vindecătoare, divinatoare sau prezicătoare, după cum puteţi citi şi în „Ocultismul rustic” (detalii aici). Dar farmecul misterios al acestora a fost păstrat, în cea mai mare parte, de către ţigăncile ale căror origini se pierd în adâncurile istoriei Indiei, căci pentru a impune celor ne-gitani, numiţi de ţiganii nomazi gadjo, ele se adresau suferinţelor acestora, fizice, psihice sau sentimentale, prin acţiunea malefică sau benefică a vrăjilor, impunându-le teamă şi respect. Cu timpul, ocultul rural, cu întregul său bagaj de cunoştinţe îngemănate de la ambele culturi, hindice şi europene, la care s-au adăugat şi rămăşiţe din locurile asiatice sau greceşti prin care ţiganii nomazi trecuseră în migraţia lor, acest ocult rural este astăzi întâlnit în habitatul lumii urbane. Superstiţiile specifice arealului lor cultural, cel sătesc, au migrat împreună cu ţăranii deveniţi orăşeni, şi au fost preluate şi îmbogăţite cu cele existente deja în comunităţile ţigăneşti de la periferiile oraşelor şi s-au împământenit în urban.

Legenda vie – Mama Omida

Cine a fost Mama Omida? Ne place să credem că se trăgea dintr-o astfel de stirpe hindo-gitană şi nu ne îndoim că a moştenit mult din talentul şi harul acelor ţigănci misterioase, venite cu secole în urmă din India, cu şatrele nomade. Despre Mama Omida nu se ştiu prea multe lucruri, iar cele – puţine – care se ştiu, sunt cele spuse de cea care se declară unica urmaşă a Mamei Omida. Se pare că s-a născut în com. Ruşeţu jud. Buzău, la 22 Decembrie 1940, iar data morţii ei, se pare că a fost în anul 1994, şi se pare că a avut o fată şi patru băieţi şi… cam atât. Ce se ştie precis despre Mama Omida este că ea este aceea care a păstrat tradiţia ţigăncilor hindice în practicarea magiei, dezlegarea farmecelor şi divinaţie, devenind cunoscută nu numai în timpul ei, căci amintirea şi faima să dăinuie şi probabil va mai dăinui. Vom mai spune, ceea ce mulţi ştiu deja, că Doina Badea, mai puţin cunoscută acum, cântăreaţă de excepţie a anilor 1960-70, victimă a marelui cutremur din 1977, o vizita des, ea fiind aceea care a introdus-o la Elena Ceauşescu; printre clienţii Mamei Omida s-au numărat un avocat cu faima la acea vreme, Guţă Vernescu, dar şi celebrul autor român de desene animate Ion Popescu-Gopo. Vor fi fost mult mai mulţi cei care, celebrii fiind, erau clienţi ai săi, dar şi mulţi, nenumăraţi oameni simpli; nu era un lucru cu care să te lauzi în vremea aceea, cum nici astăzi mulţi nu recunosc că frecventează vrăjitoarele. Dar Mama Omida nu era o vrăjitoare oarecare, celebritatea ei a depăşit graniţele vieţii ei pământeşti, căci se spune că adevăratele vrăjitoare îşi consumă propria energie şi asta îşi pune amprenta pe lungimea vieţii lor, ceea ce ar putea justifica trecerea ei dincolo la numai 54 ani, dacă datele de mai sus sunt reale.

Există o mărturie despre Mama Omida, care suna astfel: „Am cunoscut-o întâmplător pe renumita Mama Omida, în iarna 1993 la Străuleşti. S-a prăpădit la puţine luni după aceea. Era o femeie spre 70 (n.a.!), cu o casă modestă plină de nepoţi. I-am remarcat imediat ochii duri, de un ametist ciudat…”. În mărturia respectivă se mai spune despre faptul că avea trei fii, dar nu se pomeneşte despre vreo fiică; există şi o fotografie, dar nu avem siguranţa că este a Mamei Omida, pentru că nu am putut lua legătura cu autorul. Se pare că – deşi ea însăşi ducea o viaţă modestă – s-a îngrijit de copiii şi nepoţii ei, pentru ca aceştia să aibă tot ce le trebuie şi mai mult decât atât!

Nerecunoştinţa urmaşilor…

…este vădită. Numele Mamei Omida a devenit sinonim cu o persoană având puterea de a prezice viitorul; şi nu orice fel de putere, ci una dovedită! Astăzi, nenumărate sunt cele care se declară urmaşele Mamei Omida şi ele sunt „net mai înstărite decât era Mama Omida”, dar nici una nu s-a gândit că amintirea acesteia trebuie cinstită, cel puţin făcând cunoscută viaţa ei, aşa cum a fost, celor care au cunoscut-o, dar şi acelora care doar au auzit despre faima ei. La urma-urmei, aşa cum ruşii o au pe Djuna, bulgarii pe Vanga, noi o avem pe Mama Omida şi este drept să ştim mai multe despre ea. Aşteptăm!…


Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

Superstiţii despre animale

Suntem în strânsă corelaţie cu tot ceea ce ne înconjoară: oameni, natură, şi bineînţeles animalele, care devin astfel obiectul superstiţiilor noastre. Din bătrâni se spune că în luna lui Mărţişor nu trebuie pomenit cuvântul „păduchi” sau „şarpe” sau orice nume de târâtoare sau păsări de noapte, deoarece asta aduce mari necazuri şi nenoroc. Dar subiectul cel mai des al superstiţiilor este pisica. V-aţi întrebat vreodată, de ce este atât de pomenită ea, în superstiţiile noastre? Este aşa, pentru că animalul de companie cel mai des întâlnit este, alături de câine, pisica. S-a scris mult pe seama ei, şi astăzi vom aminti câteva superstiţii despre pisica, dar şi despre alte animale.

Superstiţii despre pisici

De la început, subliniem că în diferite regiuni ale ţării, ca şi în alte ţări, culoarea pisicii purtătoare de noroc sau ghinion este, de multe ori diferită; la unii pisica neagră e semn rău, pisica albă e semn bun şi invers. Doar lui Kusturica, cu filmul sau minunat „Pisica albă, pisica neagră” care a făcut înconjurul lumii, i-a adus bani mulţi! Se spune că dacă îţi intră în casă o pisică tigrată sau cenuşie, primeşti bani. Dacă intră pisica neagră în casă e semn de noroc, dar dacă îţi taie calea, e ghinion. Dacă pisica strănuta – vine ploaia; dacă îşi ascute ghearele pe piciorul mesei – se îndreaptă vremea; dacă-şi ascute ghearele pe covor – bate vântul; dacă face asta pe scoarţa copacilor – se strică vremea. Frumoasa pisica albă dacă este văzută noaptea (şi cum să n-o vezi?!) îţi aduce ghinion; dacă îneci o pisică sau pisoiaşi (ai, ce cruzime!!), vei fi „răsplătit” pe măsură: vei muri înecat, cu apă, cu o îmbucătură.

Vedeţi dvs., superstiţia spune să nu laşi pisica lângă un sugar, nou-născut, că-i „suge răsuflarea”; această superstiţie s-a născut din teama că pisica îl poate zgâria, sau că micuţul ori micuţa pot inhala păr de pisică, ceea ce poate da naştere la chistul hidatic.

Superstiţii despre insecte

Se spune că dacă un păianjen coboară pe firul său în casă, asta înseamnă veste sau apariţia unui musafir; şi albina care intră în casă anunţă venirea musafirilor. Se spune că nu e bine să omori păianjeni, că asta aduce ghinion; dar se spune şi că e bine să omori un păianjen, deoarece ţi se iartă 7 păcate. Dacă e adevărat că ţi se iartă păcatele sau nu, este îndoielnic, dar că păianjenul este folositor pentru că el se hrăneşte cu muşte, este sigur. Se spune că nu e bine să omori o buburuză, că-ţi omori norocul (în unele regiuni) sau îţi omori ursitul (în altele).

Despre alte animale

Sunt câteva superstiţii despre câini; ele spun că dacă urlă un câine (în popor se spune: „urlă a morţiu”) este semn că moare cineva. Dacă un câine mănâncă iarbă, se spune că va ploua; dar am auzit că, de fapt, câinele mănâncă iarba când e bolnav de stomac!.. Se mai spune că dacă întâlneşti un câine alb dimineaţa, toată ziua îţi merge bine (asta, dacă nu cumva dumnealui te-a muşcat!). Există o superstiţie contradictorie: într-o zonă se spune că dacă vacile stau grămadă şi rumegă, este semn de vreme bună; dar în alte zone se spune că se strică vremea. Cum să afli care superstiţie este mai „bună”?!

Caii albi sunt alt subiect: se spune că dacă numeri 100 de cai albi, te vei căsători cu primul bărbat întâlnit după al 100-lea. Caii albi aduc noroc, ca şi cei cu stea în frunte, ca şi cei cu „şosete albe”. Alt animal controversat, din punctul de vedere al superstiţiei este liliacul; dacă omori un liliac, vei avea ghinion, dacă intră în casă, moarte înseamnă, iar dacă doar te loveşte în zbor, este semn de noroc. Superstiţia spune că dacă omori o rândunică, n-ai noroc toată viaţa. Şi cioara este semn rău, dar cucuveaua e şi mai rău, este semn de moarte. Dacă îţi intră o broască în casă este semn de mare noroc. În sfârşit, picioruşul de iepure este un talisman purtător de noroc pentru mulţi; doar rromii se feresc de el (ei îi spun „şoşoi”) ca fiind purtător sigur de ghinion!

Breaking news!

În ultima vreme, unele superstiţii asiatice au pătruns şi la noi, mai ales prin intermediul curentului Fenh-Shui. Astfel, asiaticii venerează elefantul ca purtător de noroc şi înţelepciune, dar şi maimuţa. Cum n-avem elefanţi la îndemână şi nici maimuţe, suntem sfătuiţi că este bine să avem în casă un tablou sau o fotografie cu elefanţi sau maimuţe; sau să aşezăm un elefant-statuetă în faţa casei, la uşă, sau în vitrinele cu bibelouri (atât de demodate acum!), pentru atragerea norocului, prosperităţii şi fericirii. Aşa o fi!..

REDACŢIA

Superstiţiile oamenilor bogaţi

Superstiţiile nu „iartă” pe nimeni. Tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, noi, toţi avem 1-2 superstiţii, indiferent dacă ne dăm seama de asta sau nu. Uneori superstiţia ne-a intrat în obicei şi nici n-o mai băgăm în seamă, alteori avem grijă să nu facem un anumit lucru, de exemplu, să nu călcăm pe un capac de canal, pe motiv că asta ar aduce ghinion. Vom vorbi mai jos despre câteva superstiţii ale bogaţilor şi afaceriştilor de la noi, atâtea câte le-am aflat; pentru că, de cele mai multe ori, tot din superstiţie, aceştia se feresc să le facă publice.

Superstiţii comune

Mulţi dintre cei bogaţi au superstiţia lui 13, cu toate cele ce derivă din ea: nu semnează contracte pe data de 13, nu pun 13 tacâmuri la mesele lor etc. Există la ei superstiţia de a nu da de pomană în ziua de Luni, iar mulţi bogătaşi sunt zgârciţi din superstiţia că dacă dau – vor mai da şi astfel bogăţia lor va scădea. De multe ori, superstiţia se naşte din zgârcenie, că cea care spune că nu e bine să faci plinul maşinilor, că dacă e frig, se contractă rezervorul şi crăpa, sau dacă e prea cald, se dilată şi poate exploda! Nu că ar fi mare pagubă, ca maşini au câte 2 – 3. Tot despre maşini, se zice că aduce noroc să cumperi o maşină în ziua de 30 a lunii; sau despre norocul pe care-l prevesteşte dacă-i ieşi în cale cu o găleată plină; sau despre banii pe care-i ia sau îi dă bogatul când îl mănâncă palma, stângă sau dreaptă, după caz. Unii dintre bogaţi ştiu că aduce noroc să pui o monedă la temelia unei case noi, sau (cum ei colecţionează tablouri de pictori celebri pentru a-şi proteja banii prin investiţii în obiecte de artă) mulţi au superstiţia că un tablou care cade din senin, prevesteşte ghinion, boală grea, moartea unui prieten sau a unei rude. Dar iată un caz uimitor care poate să exemplifice puterea superstiţiei: există în Babadag un mormânt celebru printre musulmani; este cel al lui Koyun Baba, zis „Tatăl oilor”, care ar fi salvat oraşul de la o inundaţie, astupând revărsarea cu lâna oilor sale. Se spune că un bogătaş ar fi îngropat sub acest mormânt o mare cantitate de bani de aur, pentru a cere ajutorul lui Koyun Baba. Acum, nu se ştie ce ajutor aştepta bogătaşul, dar este mai mult decât evident că superstiţia funcţionează şi la bogătaşi, din moment ce el credea că îngropând bani acolo, va fi ajutat.

Superstiţii personalizate

Recent, presa sportivă, şi nu numai, scria despre bogatul Becali şi despre una dintre superstiţiile sale: el nu vrea să urmărească meciurile echipei sale, alături de omologii săi. Nu se ştie cum se poate motiva o astfel de superstiţie, dar este cert că ea există. Cu mult timp in urmă, echipa Steaua, pe care o patronează, a avut un meci important la München, iar Becali a dorit ca jucătorii săi să poarte pe piept, imprimată pe tricouri, câte o cruce! Dar UEFA s-a opus, precizând că – poate – doar pe spatele tricourilor. Şi nu interesează neapărat asta, ci faptul că a pune „semne” pe tricouri, în speranţa că acesta va purta noroc echipei, este o superstiţie, fără doar şi poate. De altfel, există superstiţia că steliştilor le poartă noroc culoarea galbenă şi asta, pentru că de câte ori au jucat în echipament galben, atunci când au trebuit să schimbe obişnuitul echipament roşu-albastru, au avut scoruri bune sau mulţumitoare. De asemenea, se cunoaşte pasiunea lui Becali pentru jocurile de noroc; de curând a declarat că nu mai joacă decât tabinet. Nu ştim dacă are superstiţiile jucătorilor, care spun că: dacă îţi cade o carte din mână, dacă iei cărţile cu mâna stânga sau dacă fluieri în timp ce joci, îţi fuge norocul, nu ştim. Dar îi recomandăm călduros, când joacă tabinet, să stea pe o batistă aşternută pe scaun sau să poarte la el o monedă găurită şi sigur va avea noroc la joc; sunt superstiţii sigure şi verificate de multe generaţii de jucători pasionaţi; serios! Nu ştim nici cum se împacă credinţa lui, mărturisita adesea, cu superstiţiile; probabil că are convingerea că binefacerile (numeroase, de altfel) pe care le face, vor „şterge” necuvioşia de a avea superstiţii şi de a practica jocuri de noroc. Aristotel spunea că „ei (bogătaşii) cred că bogăţia te scuteşte de a fi virtuos” şi nu este vorba de credinţa în sine (căci Becali, se ştie, este credincios) ci, este vorba despre virtuţile pe care ei le reclamă la ceilalţi!

„Superstiţii inteligente”

Se cunoaşte superstiţia care spune că dacă spargi un pahar, o farfurie sau altceva „s-a spart ghinionul”. Ei bine, această superstiţie a îmbogăţit un om deştept. Este vorba despre un român de-al nostru, pe numele său Lucian Marinescu; cândva, fiind supărat din cine-ştie-ce motiv şi neatent, a spart un pahar. S-a oprit, a zâmbit şi a zis în sinea lui „s-a spart ghinionul” şi atunci… i s-a aprins beculeţul IDEII! Ea constă în fabricarea obiectelor care pot fi sparte pentru a alunga ghinionul! Inscripţionate – probabil – cu „de spart ghinionul” şi fabricate manual la Bistriţa, paharele care „alungă ghinionul” au ajuns până la Bruxelles, la un târg de inventică şi i-au adus beneficii însemnate autorului ideii, pe care, de altfel, Lucian Marinescu a şi protejat-o printr-un brevet înregistrat la OSIM. Dacă vom mai spune că pentru viitor, ingeniosul afacerist vrea să înfiinţeze o fundaţie „de spart ghinionul”, să facă petreceri „de spart ghinionul” şi altele de acest fel, vedem că există şi „superstiţii inteligente” care pot aduce bani!

REDACŢIA

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Sâmbăta Morţilor şi Rusalii – 27 Mai 2018

Pogorârii Sfântului Duh îi corespunde o străveche sărbătoare, Rusaliile. În tradiţia românească rusaliile sunt fiinţe rele; de ziua lor nu este bine să te scalzi, căci eşti în pericol de înec. Pentru a se feri de ele, oamenii poartă frunze de pelin. Tot atunci, se joacă un dans ritual de origine străveche şi neclară, cu funcţie magică, despre care superstiţia spune că poate vindeca. Este vorba despre Căluşari. Superstiţia că ei pot vindeca era în strânsă legătură cu străvechiul cult solstiţial al soarelui, astrului zilei cerându-i-se ajutorul pentru vindecare şi roade bogate. Căluşarii dansează în cerc, în horă, întruchipând mersul Soarelui pe cer, având în mâini toiege care, la început simbolizau razele solare, iar mai apoi, fiind călărite de dansatori, înfăţişează caii astrului zilelor. De origine latină, dansatorii se numeau „collisali”, de unde şi numele de „căluşari”, iar conducătorul lor se numea „vates”, de aici provenind cuvântul românesc „vătaf”. Acum se împletesc de către tinerele fete coroniţe din flori şi spice, pe care le duc la biserică să fie sfinţite. În această zi nu se lucrează fiind primejdios din cauza osândei grele pe care ţi-o poţi atrage. Tot acum se face sfinţirea hotarelor şi aghezmuirea holdelor.

Superstiţii la Moşii de Vară

Sâmbetei Morţilor de dinaintea Rusaliilor i se mai zice şi Moşii de Vară, fiind o sărbătoare dedicată pomenirii morţilor; este o sărbătoare cu data mobila. În legătură cu ea sunt o mulţime de superstiţii, şi anume: nu trebuie să dormi afară, să mergi la răspântii sau la fântână, pentru că afară bântuie morţii ieşiţi în Joia Mare. În această zi se duc la biserică crengi de tei şi frunze de nuc pentru a fi sfinţite, apoi se pun la icoana sau la streaşina casei pentru a o feri de rele. Despre teiul sfinţit astfel, se spune că vindecă surzenia. În această Sâmbătă se împart oale pentru ca morţii să aibă cu ce bea apă. Nu este bine să torci acum căci se întorc colacii daţi pentru pomenirea morţilor; nu se aruncă lăturile, căci pot nimeri în gura morţilor de afară, şi ei se pot răzbuna; din acelaşi motiv nu se mătura în această zi. Dacă vrei să fii ferit de furturi sau pierderi, din primul fel de mâncare pe care îl găteşti în această zi trebuie să dai pomană; dă de pomană ceapă şi usturoi verde, altfel grădina nu va rodi. Dacă scoţi acum apa din fântână, lasă un bănuţ plată pentru apa morţilor. Orice dai de pomană să fie nou: blide noi, linguri noi, vase noi. Dacă plouă vara şi arunci afară o crenguţă de tei sfinţit la Moşii de Vară, ploaia va înceta. Dacă femeile lucrează în această zi, le vor amorţi mâinile. Cu tei se ameninţă şi grindina, dar înainte de a intra în hotarul satului. Şi, în sfârşit, dacă plouă la Moşii de Vară – anul va fi manos.

*Mai multe detalii istorico-religioase despre Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile şi Sâmbăta Morţilor puteţi citi aici.

REDACŢIA

Superstiţiile politicienilor

Cum spuneam: nimeni nu scapă de superstiţii! “Iluştri” noştri politicieni sunt şi ei oameni şi… nimic din ce e omenesc nu-i ocoleşte; astfel, am spicuit, de ici, de colea, câteva superstiţii ale unora dintre ei, sub rezerva publicării şi a altor superstiţii “politice”, pe măsură ce le vom afla.

„Eşalonul lI”

Vom începe cu câţiva dintre politicienii, poate mai puţin cunoscuţi, zişi “din eşalonul lI” şi cu superstiţiile acestora. Trebuie să menţionăm, totuşi, că sunt şi unii care nu au superstiţii, că, de pildă, Gheorghe Falcă primarul Aradului, care declara rituos că n-are superstiţii, pentru că – spune el – este credincios. Şi Eugen Dogariu, subprefect de Timiş, declara că nu e superstiţios, dar… mai zice din când în când câte-un “Doamne fereşte!” să nu se întâmple ceva rău şi… bate în lemn. Ca gest reflex, zice el. Ciprian Iftimoaiei, fost prefect de Timiş, îşi face cruce de trei ori dacă-i taie calea o pisică neagră. El are şi o superstiţie “moştenită” de la bunici, care spune că nu e bine să te întorci din drum, că-ţi merge rău; şi nu se întoarce! Dar bate în lemn pentru a îndepărta ghinionul. Despre numărul 13 şi ziua de vineri, spune însă că, dimpotrivă, îi poartă noroc. Ioan Cojocari, în 2008 încă secretar al Primăriei, este foarte superstiţios; când vede pisică neagră se întoarce din drum, vineri 13 este pentru el zi neagră, bate în lemn pentru îndepărtarea ghinionului şi nu poartă culoarea neagră. Când urcă în avion, spune “Tatăl Nostru” şi se închină de trei ori; declară că nu-i bine să-ţi iasă în cale feţe bisericeşti, preoţi sau călugăriţe.
Gheorghe Ciobanu, deputat în Parlament, când vede pisică neagră, îşi face cruce şi se întoarce puţin înapoi; iese din casă cu piciorul drept, dar pentru el numărul 13 este norocos. Doina Silistru, senator psd-ist, nu este nici ea prea originală; îi e frică de ce poate aduce pisica neagră şi, îşi face cruce în gând (cum o fi asta?) ca să îndepărteze ghinionul. Ziua de marti-6 îi aduce ghinion şi ea, deoarece într-o astfel de zi a avut un accident de maşină. Graţiela Iordache, secretar de Stat în Ministerul Finanţelor publice, aprinde lumânări înainte de alegeri şi nu se desparte de geanta ei “norocoasă, zice ea.

Spre… culmi…

Spre “vârf”-ul ierarhiei politice, declararea superstiţiilor devine mai rară şi mai discretă…” Am aflat despre Cristian Boureanu că este superstiţios în legătură cu întoarcerea din drum; el n-o face niciodată. Norica Nicolai nu dă bani lunea, crede că ce visează noaptea îi influenţează ziua următoare şi dacă visează animale, în special câini, îi merge rău. Şi pe Mădalin Voicu îl sperie câinii din vis, care pot aduce ghinion. Nicolae Văcăroiu crede că bufniţele aduc noroc, iar cucuvelele aduc moarte, iar Mircea Geoană spune că “spera să-l ajute configuraţia astrală” în alegeri. Una dintre cele mai superstiţioase persoane politice este, însă, Elena Băsescu : ea poartă pe mâna stânga un şnur roşu, pentru a se feri de farmece şi deochi, de “ochiul dracului” şi de nenorociri. Ea crede că acest şnur roşu îi aduce fericire şi linişte în viaţă. Oricât ar vrea ei să ascundă anumite lucruri, acestea ies la iveală singure… iar faptul că sunt superstiţioşi, de asemenea.

100% superstiţii “politice”

Despre membri Parlamentului avem numai cuvinte de “laudă”; ei dau pe dinafară de superstiţioşi ce sunt: prin 2007, când a fost cu referendumul pentru demiterea şefului statului şi s-a propus ziua de 13 mai, pentru exprimarea votului, deputaţii au sărit ca arşi şi au cerut să nu se voteze într-o zi cu ghinion! Aşa a fost!S-a votat pe 19 mai. Dar cea mai flagrantă superstiţie, a ieşit la iveală în februarie 2009, când senatorii au blocat ordonanţa privind paşapoartele elecronice, speriaţi că cipurile acestora ar conţine maleficul număr 666! Cei mai superstiţioşi dintre parlamentari s-au dovedit a fi psd-istul Titus Corlăţean şi liberalul Emilian Frâncu, vajnici apărători ai superstiţiei că 666 aduce ghinion, că este număr fatidic şi că nu trebuie să avem paşapoarte biometrice cu acest număr, că… ne ia dracu’! Noi credem că, la modul cum ne conduc ei, ne ia… oricum. Dar cel mai hilar superstiţios, s-a dovedit a fi o “faţă bisericească” despre care se spune că n-ar fi tocmai potrivit să aibă superstiţii; ÎPS Bartolomeu îi cere preşedintelui Băsescu să scoată pe “dracu” din paşapoarte! Ce mai bazaconie! Dar nu ne mai miră nimic, din moment ce în sfera politicească circulă superstiţia că : cine se “pune” cu Băsescu, scade sigur în popularitate şi sigur va pierde în afaceri sau în alegeri, cine mai ştie.
Superstiţiile politicienilor ne fac să râdem, dar e un râs amar…

Lume! Lume! Ascultaţi…

Sub titlul: Cultura populară, mitologie şi superstiţii din cinci ţări, Adina Chirvasa semnează la 7 iulie 2009, în “Bună ziua, Braşov”, articolul care prezintă proiectul “A look into the superstition”, organizat de Asociaţia studenţească “Voluntari pentru idei şi proiecte (VIP)”, între 12-21 august, la Bran. Proiectul se va finaliza cu un eveniment pentru public, la care vor fi expuse fotografii şi proiectate scurt-metraje ale superstiţioşilor din 5 ţări: Spania, Italia, Franţa, Bulgaria şi România, eveniment intitulat “FESTIVALUL SUPERSTIŢIILOR” care va avea loc miercuri, 19 august 2009 la Bran.

Superstiţioşi din toată ţara – uniţi-vă!
Propunem şi politicienilor, candidaţi în alegerile din toamnă, să nu rateze ocazia de a-şi face campanie electorală!

REDACŢIA

Sportivii, cei mai superstiţioşi

În urma studiilor şi sondajelor, Asociaţia de Astrologie şi Parapsihologie “Ely Star®” (A.A.P.E.S.) din Bucureşti a întocmit un “top al superstiţiilor”, în funcţie de ocupaţiile repondentilor. Pe primul loc, ca dependenţi de superstiţie, s-au clasat sportivii, urmaţi de artişti (actori, pictori, dansatori, fotografi), micii comercianţi, şoferii, lucrătorii din industria maritimă şi oamenii de afaceri.Exemplele din sport sunt multe şi pitoreşti. Fostul fotbalist Ilie Dumitrescu, de exemplu, obişnuia să joace fiecare partidă cu busuioc la jambiere, iar Daniel Prodan nu ezita să-şi sărute cruciuliţa pe care o purta la gât ori de câte ori începea un meci. Alţii intră pe teren doar cu piciorul drept, iar unii smulg un smoc de iarbă la intrarea pe gazon, superstiţii pe care le vezi la mai toţi jucătorii din campionatul intern, dar şi la cei ai marilor echipe ale lumii. Toţi gândesc că astfel echipa lor va câştiga.

Selecţionerul de fotbal Anghel Iordănescu avea un obicei, încă de pe vremea mandatului la cârmă naţionalei României: spre ironia jurnaliştilor, el purta în buzunar câteva icoane pe care le săruta mereu când se afla pe banca tehnică. “Tata Puiu’’ era recunoscut şi pentru alte superstiţii care au rămas în memoria fotbalului românesc: el nu lăsa niciodată o femeie în autocar, iar şoferul era atenţionat că n-are voie să bage marşarierul în timpul drumului spre stadion. În caz contrar, echipa generalului risca să piardă meciul, iar conducătorul vehiculului risca… să fie concediat!

*Material preluat din www.adevarul.ro
Autori: Sorin Iordache & Traian Horea